Evanghelia Mântuitorului nostru în maxime

„Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau…” – Isaia 65.1

Chiar dacă oamenii nu întreabă de Dumnezeu, totuși Dumnezeu întreabă de oameni – astăzi ca Mântuitor, în viitor ca Judecător.

Pentru că noi înșine nu putem să-L găsim pe Dumnezeu, Dumnezeu Însușia găsit calea spre noi în Domnul Isus.

Dacă nu condamnăm și nu recunoaștem păcatele noastre, Dumnezeu le va judeca și le va pedepsi.

Atât timp cât în ochii mei mă văd un om fără cusur, nimeni nu mă poate ajuta, nici măcar Mântuitorul.

Dacă Dumnezeu nu Se poate proslăvi prin har, atunci face aceasta prin judecată.

Fiecare religie îl pune pe om în centru. Dar credința adevărată, creștină îl are pe Hristos ca punct central.

În teologie este stabilit ce gândește omul despre Dumnezeu. În Biblie găsim ce gândește Dumnezeu despre om.

Nu este nicio rușine dacă îți recunoști păcatele, dar este o rușine dacă trăiești mai departe în ele.

Cu cât vedem mai mult păcatele din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cu atât mai mult prețuim harul Său.

Puterea de a păcătui se moștenește, dar dreptatea lui Dumnezeu se obține, și anume prin credința în Isus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare.

Unii se îndoiesc de credința lor, de aceea cred în îndoiala lor.

Cine Îl are pe Domnul Isus, are totul, chiar dacă nu ar avea nimic. Cine nu Îl are pe Domnul Isus, nu are nimic, chiar dacă ar avea toate celelalte.

Barzilaiendan