China, sfârșitul iluziilor

Alexandru Coman

1
146

FOTO: Sheng Li/Reuters

Noua știre mare venită din China nu produce nici o surpriză – Xi Jinping, actualul președinte al Chinei, va putea rămâne în post atât cât va dori. Era o surpriză să fie altfel. Ultimul congres al Partidului Comunist din China a lămurit observatorii atenți ai politicii de la Beijing că actualul președinte ar urma să rămână în post după terminarea ultimului mandat conform prevederilor constituționale de la acel moment. Și asta pentru că, în primul rând, nu a fost sugerat nici un posibil succesor pentru actualul președinte, după anul 2022, când acesta își termină ultimul mandat. Modelul stabilit de Deng Xiaoping în 1992, rămas în uz până acum, presupunea ca președintele să nu treacă de vârsta de 68 de ani în funcție și, la jumătatea perioadei legale în oficiu, să numească un succesor ori să permită numirea unuia, în congresul partidului. Pe urmă, alt semnal clar, la același congres: Partidul Comunist și-a revizuit Carta, punându-l pe Xi Jinping pe aceiași treaptă cu Mao Zedong, declarându-i concepțiile ca fiind fundamentale pentru Partid, pe durata intreagii veșnicii comuniste chinezești. Așadar, era clar ce urma să se întâmple în continuare în China, când, pentru Partid, Xi e noul Mao. Așa că anunțul de acum nu face decât să reconfirme ceea ce se vedea din octombrie 2017, când a avut loc Congresul XIX al Partidului Comunist Chinez.

Pe urmă, politica asta se înscrie într-o tendința mai largă, inaugurată de Putin, continuată de Erdogan și acum confirmată de Xi Jinping. Imperiile Asiei, comuniste sau nu, îndată ce și-au recâștigat parte din puterea militară sau economică, lasă un despot, țar, sultan ori împărat să le conducă, ținta fiind și bunăstarea economică dar și restabilirea gloriei trecute. Și gloria asta înseamna obligatoriu și victorii obținute pe câmpul de luptă. Rusia a făcut asta, Turcia tocmai încearcă să o facă în Siria, iar China intimidează doar, pentru moment, țările din jurul Mării Chinei de Sud, cu puterea sa militară. Iar noul Imperiu Persan are militari pe toate câmpurile de luptă din Orientul apropiat, timp în care se înarmează accelerat, inclusiv, din câte se pare, cu arma atomică. Timp în care liderii europeni visează la porumbei albi și ramuri de măslin. Ce urmează nu e tocmai o surpriză. În fond, cea mai mare parte din istoria lumii e despre mari imperii care s-au luptat între ele în războaie sângeroase. Dacă Europa nu are acum un Churchill, avem în schimb America.

Advertisements


Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: