In memoriam Maria Ban

Pentru cei ce n-au putu viziona priveghiul de aseară:

Întâmplările (concidențele) sânt miracole in care Dumnezeu ramâne anonim” – R. Wurmbrand

La Los Angels, și-a sfârșit călătoria și sora Maria Ban, soția lui Traian Ban unul dintre frații din lotul Moisescu condamnați la  temnița,  pentru vina de fi diferiți de imaginația  regimului comunisto- ateu din Romania.

„Rând pe rând de aici se strămută/ în locasul de Domnul zidit”– generatia „uriașilor” pe umerii caruia a venit generatia mea.  Le-am urmărit luptele, căderile si ridicările, le-am văzut  alunecările și triumful, pentrucă suntem chemati si destinati la a fi o astfel de priveliște pentru semenii noștrii. Să croim cărări atât de drepte încât cei ce schiopătează să fie vindecați.

Dumnezeul nostru este suprarațional este imposibil  să Îl înțelegem, si tot așa de imposibil să îi demonstrăm existența sau noexistența.  Cel mai puternic argument în favoarea credintei în El  și a implicării Lui în viața noastră este să ne povestim unii altora experiențele personale și atigerilor Lui in viață.

Iată mi-am amintit o experiență pe care a avut-o sora Maria si o scriu așa cum îmi aduc  aminte că mi-a transmis-o Nelu Ban in urma cu  vreo 38 de ani.

Sora Maria a primit aprobare să o viziteze pe Rodica, fica mai mare, casatorita in America. (Nelu comenta, nu stiu cum s-a gandit Maia sa faca o calatorie atât de lungă, singură, când ea nu a mers niciodata singură cu trenul, fara Traian) Dragostea de mama imposibil de cântărit, a făcut–o să facă această aventură. S-a trezit însă in avion și s-a îngrozit de curajul pe care l-a avut. ( Îmi amintesc ca dumneaiei se gandea ca daca avionul opreste la Budapesta o sa coboare că este orșicum mai aproape de Arad)   Avionul  însă nu a oprit decât la Amsterdam, cel mai aglomerat aeroport din Europa.

A coborât din avion, nici o boaba de limba straina, nici un mod de comunicare cu lumea din jur .(de unde celulare?)

Dar era un mod de comunicare pe care îl știa bine. S-a retras undeva intr-un loc mai puțin circulat , a inchis ochii; (este aproape inimaginabil, pentru cei care am cunoscut-o, care i-a fost primul cuvînt  în rugaciune):”Doamne acum să Te văd, cum mă scoți de aici”

(Ah ce imi place această rugaciune, cu naturalețea și disperarea  unui prieten.)

A deschis ochii și a mers direct spre prima femeie care i-a iesit in cale: “Doamnă vorbiți românește”?  Femeia a scăpat gemantanul din mână: “ da vorbesc dar cine ești dumneata”? “ Eu sunt crestina și tocmai am stirigat la Domnul meu dupa jutor, trbuie sa ajung in America la fica mea si nu am știut ce fac cand am pornit la drum”

Femeia s-a induiosat… “Doamnă eu sânt americancă dar predau limba engleză la Universitatea din Iași și am învățat acolo româneste”

Doamna profesoara a luat-o cu ea.

In Anglia zborul spre America se anulase , trebuiau sa petreca noapte la hotel in Londra. O alta provocare pentru sora Maria… trebuia sa doarmă singură in camera și îi era frica dar și rușine sa ceară doamnei profersore sa doarmă cu ea în cameră.

A ajuns in camera ei cu mintea plină de amenințările propagandei comuniste,  despre talharii capitalisti…

A deschis un sertar și in sertatr a citit pe coperta unei cărti  …BIBLE..a inteles e Biblia ! I s-a luat frica ! Cum să iți fie frică să dormi în orice cameră străină –împreună cu Biblia, Cuvântul Vejnic!? A dormit buștean toată noaptea.

 

Când sotia mea a juns în America, la Gigi si Nelu Ban cu un copil care avea nevoie de o operatie speciala. Maria si Traian Ban locuiau  și ei in aceiași casă.

In țară, Bunicu David Ban (tatal Ban-ilor) mi-a spus: “ ei postesc in America 3 zile pentru ai tăi, tu și cu mine postim aici”.

În casa lui Gigi si Nelu Ban mai postea cineva tot trei zile împreună cu cei din casă …Quiny cainele lor… a refuzat să mănânce ,trei zile, până în ziua în care cei din casă au terminat postul.    Nu ne-a promis El că nu ne v-a lăsa?

 

Întâmplările ca și întâlnirile  sânt miracole , ele ne schimbă viata,  avem nevoie de puțin curaj al credinței, să le povestim , să ne umilim  recunoscându-ne neputința. Avem cu toții un privilegiu mai superficial sau mai profund, să ridicăm  “cu vorba pe cel doborât de întristare”.

Dragii noștrii primiți si imbrățișarea noastra !

Liana si Florian Guler- Troy MI

 

 

 

 

 

 

Advertisements


Categories: Amintiri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: