Lazăr Magu – Compasiune

compasiune

ce tineri sunt acuma trecuții noștri unchi!
bătrâna veșnicie îi ține pe genunchi…
îi mângâie pe creștet cu rădăcini și ploi
și-n glumă îi întreabă când vom veni și noi.

mi-e sufletul de înger boțit ca un cearșaf,
când văd cum rostul vieții se-acoperă de praf.
pe-același drum coboară iubirea și credința –
ca o mănușă neagră ne-mbracă suferința.

sămânță suntem numai, de bocet și de har,
și mâna Lui divină ne seamănă-n hotar.
ce bulgări mari, de aur, pământul poate avea!
și printre ei noi creștem, cum crește-n cer o stea.

iar flutură în bernă un steag drapat cu ace.
de lemnul rece, pânza, grăbită se desface,
iar duhul – o egretă – la El în cer se-ntoarce.

Advertisements


Categories: Articole de interes general

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: