Mai toate ,,maximele“ noastre își au limitările lor. Gândirea evreiască, nestatică și nu întotdeauna analitică, sărbătorește mișcarea, adaptabilitatea. M-am lovit iar de un paradox.
,,Dumnezeu nu închide niciodată o ușă fără să deschidă o alta“, spunem noi. Textul biblic însă ne recomandă să stăruim în rugăciune, să intensificăm insitențele, să continuam să batem până ce ni se va deschide (Mat. 7:7).
Ce trebuie deci să facă un om cu o problemă? Să se lase sau să nu se lase?
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Foarte adevarat, F.D.
Avraam, Isaac, Iacov, și toți cei aleși după bunul Său plac dumneziesc…
Să nu se lase! Avraam, Noe, Moise, Iosif, David, Iosua, DOMNUL Însuși, Pavel, toți ,,s-au luptat Lupta cea Bună a Credinței!”
Sunt cele două mari perspective de viață: Unii spun că tot ce ni se întâmplă trebuia să vină, iar alții spun că tot ce e bun e un merit al silințelor proprii îmbrăcat de harul îndurător iar tot ce e mai puțin bine, și greșit vine ca o neatenție a noastră; personal merg cu a doua în valurile vieții.
Oricum, Eroii care au scris Istorie au fost aceia care nu s-au lăsat, ci au luptat până la ultima picătură! Spărgând ușile și grinzile neputinței și indiferenței omenirii întregi, ,,nădăjduind împotriva oricărei nădejdi…” dovedind că au purtat în dânșii un Duh aparte…