Ne-am întors acasă, ne-am întors la studiu. Iată o dizertație despre crize bazată pe Faptele Apostolilor 9:

Dintre toate titlurile care se pot da acestui capitol, încep prin a-l numi:

I. Capitolul crizelor

Crizele sunt ,,pasaje de trecere“ spre o stare superioară. Dumnezeu le rânduiește prin providența Sa ca să nu ne lase să ne blocăm, să ne plafonăm, ci să mergem mai departe, să creștem, să devenim mai buni și mai roditori. În acest capitol observăm:

a. Criza naționalismului care paralizează misiunea creștină. Este o criză istorică a poporului evreu, care se manifestă acum în Biserică. După ce a avut probleme cu Israelul, Dumnezeu are acum probleme cu Biserica! Este o criză în strategia Lui și El este foarte hotărât să o rezolve.

Creștinismul s-a născut în leagănul Ierusalimului și era cât pe ce să moară acolo, confundat doar cu o ,,sectă a Iudaismului“, o ,,partidă“ cum se numeau pe atunci grupurile importante :

,,Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci“. (Fapte 24:14)

,,Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă …“. (Fapte 5:2)

,,S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă …“. (Fapte 23:9).

Providența a rânduit pornirea persecuției care a venit peste Biserică asemenea unui vânt menit să-i împrăștie ,,spre marginile pământului“:

,,Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei“. (Fapte 8:1)

b. Criza persecuției dezlănțuite de Saul împotriva creștinilor. Aceasta este criza creștinilor. Numele lui Saul devenise sinonim cu persecuția. Orice creștin care-l auzea se umplea de frică.

,,Dar Saul sufla încă amenințarea …“. (Fapte 9:1)

c. Criza lui Anania. Este criza unui fricos ales de Dumnezeu să dea față cu dușmanul. Este evident că acest Anania se codește … dă din colț în colț, caută să refuze și se justifică. Observați cât de caraghioase sunt cuvintele lui. El ,,Îl informează“ pe Dumnezeu, Îi atrage atenția că s-ar putea să fie o greșeală …

„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău”. (Fapte (9:13-14)

Parafrazând, Anania a spus cam așa: ,,Doamne, Tu nici nu știi despre cine este vorba …“ Ți s-a întâmplat și ție să crezi că știi mai mult și mai bine decât Dumnezeu? Eu m-am recunoscut imediat în vorbele lui Anania.

Tot parafrazând, răspunsul lui Dumnezeu este cam așa: ,,Ba știu! Știu tot ce știi și tu și încă mult mai multe! Știu cine a fost și știu și ceea ce tu nu știi. Știu ce planuri am în viitor cu el. Tocmai de aceea te trimit la el, ca să-i comunici din partea Celui ce le știe pe toate care va fi destinul și lucrarea lui printre oameni:

,,Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel, şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu”. (Fapte 9:15-16)

d. Criza creștinilor din Damasc și Ierusalim. O asemenea convertire ca a lui Saul din Tars șochează, duce la o criză de credibilitate, este prea surprinzătoare și parcă prea frumoasă ca să fie adevărată. Nu este de mirare îndoiala ,,prudentă“ a creștinilor de atunci. Dar dacă Saul este același  dușman care doar și-a schimbat acum tactica? Dar dacă Saul este doar un fel de ,,cal troian“ strecurat de marii preoți în sânul Bisericii?

,,Solzii“ care au căzut de pe ochii lui Saul au rămas ca simbol pentru orbirea în care umblase el până atunci, dar au fost și o dovadă vizibilă pentru Anania și creștinii din Damasc despre intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu în viața lui.

(Peste veacuri, a ajuns ideea după care un doctor a ,,inventat“ lentilele de contact folosite în loc de ochelari de vedere.)

,,Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” Totuşi (sau ,,în ciuda acestor lucruri“ – n.a.) Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul“. (Fapte 9:18-22) 

Criza de credibilitate s-a manifestat și la revenirea lui Saul în Ierusalim.

,,Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic“. (Fapte 9:26)

e. Criza marilor preoți. Saul fusese cel mai promițător element din noua generație. Mulți din preoți îl vedeau deja o mare personalitate în Sinedru. Vă închipuiți în ce criză  i-a prăbușit schimbarea lui de atitudine? Cum vor putea spune ca Isus nu e viu când Saul spune acum că s-a întâlnit personal cu El? Ce s-a ales din cel mai proeminent tânăr din școala lor? Se obișnuiseră deja prin răstignirea Domnului Isus și prin executarea lui Iacov să rezolve astfel de crize prin eliminarea totală, prin ucidere. Păstrătorii Cuvântului vieții, preoții, deveniseră niște ucigași:

,,După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare … dar ei căutau să-l omoare. Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars“. (Fapte 9:23, 29-30)

f. Criza lui Saul din Tars. Bineînțeles că cea mai mare criză, cel mai mare pasaj de trecere, cea mai mare transformare a suferit-o Saul. Iată doar câteva din paradoxurile situației lui:

A crezut că luptă PENTRU Dumnezeu si L-a găsit pe Dumnezeu ÎMPOTRIVA lui.

A crezut că are putere, dar cineva mai puternic a dat cu el de pământ.

A crezut ca vede mai bine ca alții situația, dar Dumnezeu l-a orbit.

A crezut ca știe cel mai bine din generația lui, dar a trebuit să învețe de la un anonim ca Anania.

A venit să-i omoare pe creștinii din Damasc, dar a trebuit să fie salvat de ei de la moarte.

A venit la Damasc ,,călare pe un cal“ și a plecat în taină, nu pe poarta cetății, ci coborât prin zid, ascuns într-o coșniță … (De încăput a încăput pentru că era micuț la trup. S-ar putea ca acesta să fie motivul pentru care, din Saul, a devenit Pavel, nume care se poate traduce prin ,,micuț, pitic, scund.“)

Un emisar plenipotențial a plecat din Damasc umil și umilit, smerit, dar plecat în sfârșit pe drumul adevăratei sfințenii. Și când te gândești că Dumnezeu le știa pe toate acestea și chiar El le pregătise minoțios mai înainte ca ele să se întâmple …

,,Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti. Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, …“ (Galateni 1:11-16).

Nu ne rămâne decât să ne minunăm și noi împreună cu bisericile de atunci de ce s-a petrecut cu Saul și, poate, unii dintre noi, să ne schimbăm total părerea pe care o avem despre … crize:

,,După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.  Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudeea.  Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară”. Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea“ (Galateni 1:21-24).

Categories: Studiu biblic