Vă supun atenției câteva impresii personale de la Convenția RBA care s-a ținut anul acesta la San Francisco. Ele nu reprezintă în nici un fel un raport exaustiv sau obiectiv al celor petrecute acolo. Tratați-le ca atare.
+++
În primul rând, despre vreme. Ni s-a mai întâmplat să fim primiți de gazdele Convenției ,,cu căldură“, dar nu ca la San Francisco! Termometrele au înregistrat vineri, sâmbătă și duminică temperaturi în jur de 113 grade F, aproximativ 45 grade Celsius. Cel mai mult au suferit gazdele și musafirii cu domiciliile în partea golfului pentru că n-au avut aer condiționat. De regulă, nici n-au nevoie. A fost o excepție, o anomalie climaterică.
+++
În al doilea rând, despre eforturilor bisericii locale. S-au cheltuit mai mult de $10.000 pentru renovarea clădirii și a curții din fața ei. Dumnezeu să răsplătească celor ce au contribuit la acest efort considerabil.
+++
Dragi colegi pastori,
Cu bucuria închinării și părtășiei încă proaspătă în inimă, vreau să mulțumesc Bisericii Baptiste Române din San Leandro, fraților pastori Ovidiu Răuca și Valer Monafu cât și Bordului de conducere și organizare a Convenției pentru un TIMP DE EXCEPȚIE din toate punctele de vedere cu ocazia celei de a 105-a Convenție. Organizare ireproșabilă, ambianță călduroasă (la propriu și la figurat:) lucrările convenției desfășurate în pace, liniște și cu profesionalitate, servicii divine înălțătoare și ziditoare (mesaje foarte bune și muzică de calitate) cât și mâncare delicioasă servită cu dragoste și zâmbet pe buze de harnicele surori din biserica locală.
Mă rog ca bunul Dumnezeu sa răsplătească însutit orice jertfă depusă cu organizarea acestei Convenții.
Cu drag,
Claudiu Vâlcu (cu Doru Aninoiu și ceilalți păstori prezenți la Convenție)
+++
O mențiune specială pentru președintele Asociației, Sorin Sabău, care a ținut să fie prezent măcar la prima parte a Convenției. Duminică la prânz el a luat avionul pentru un zbor direct în Anglia, unde s-a dus să susțină examenul pentru teza de doctorat. Multă binecuvântare, Sorin!
+++
Vineri era s-o pățesc de-a binelea. Am crezut că ,,mi-am găsit nașul“! Era însă Radu Moraru de la Nasul.tv. Cred că l-a adus Nelu Păscuț, păstorul de la San Ramon. Domnul Moraru ne-a spus că este deschis pentru Evanghelie la postul lui de televiziune. Îl știam de pe Internet. Este un om care se străduiește să fie real într-o lume în care presa este partinică și propaganda mincinoasă. Ne rugăm ca Domnul să-i deschidă inima și mintea să priceapă întreg adevărul care duce la mântuire!
+++
Pentru prima seară a Convenției, vineri a fost deosebit de bună. Atât calitatea celor ce au vorbit, cât și numărul celor care au participat au fost surprinzător de mare.
Au vorbit Steven Bonica de la Romanian Tribune din Chicago, care l-a prezentat și i-a dat cuvântul președintelui ,,Coaliției pentru familie“, Mihai Gheorghiu, venit și el din România.
Au predicat Adrian Neiconi, păstor la biserica Des Plaines din Chicago, pe cale de a deveni prietenul multor păstori de aici și de a readuce biserica pe care o păstorește la locul pe care-l merită în RBA și Daniel Mariș, rectorul Institutului Teologic Baptist din București. El păstorește acum biserica Golgota din București, unde am crescut și eu și unde a fost păstor tatăl meu. Daniel mi-a spus un secret: tatăl meu, Vasile Brînzei, a stat în gazdă la o mătușă a lui din Curtici de unde a fost trimis apoi la Seminar. Iată o simetrie completă, tatăl meu a plecat de la Curtici, din casa rudelor lui Daniel Mariș, iar acesta a ajuns la București să păstorească în locul tatălui meu biserica din București (!).
Pentru mine personal, în seara aceea Convenția a luat o turnură deosebit de emoțională. Printr-un dar al Providenței ,,s-a făcut“ că am fost împreună, după atâția ani, cinci colegi din aceeași promoție de la Seminar: Belciu Busuioc din Australia, Viorel Clintoc din Ohio, David Nicola de la Lugoj, eu din California și Titus Miheț din Florida.
Prin amabilitatea și bunătatea lui Petrică Morariu, Cornel Rusu și John Stir, și prin îngăduința conducerii RBA, ni s-a îngăduit să nu fim la lucrările Convenției și să ne refugiem la o cabană din delta râului Sacramento. Am petrecut câteva ore de amintiri și anticipări. La anul se vor împlini 40 de ani de la absolvire și am ales o dată în care să fim împreună cu ceilalți din România, probabil prin luna Mai, la Lugoj. La vârsta noastră, se cuvine cu atât mai mult să spunem: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru” (Iacov 4:15).
Trebuie s-o spun, pentru că oricum s-a aflat, că la întoarcerea cu barca spre mal am încercat să merg pe apă și n-am reușit … M-a tras Cornel Rusu afară din apă, ud de tot și umilit mai mult de cât se poate. Mi s-a spus să apuc ceva de pe ponton și să trag barca, dar m-am răsucit nu știu cum și am căzut în apă cu telefonul în mână. Bine că am reușit să-l țin deasupra capului și nu s-a inundat și el! Mai în glumă, mai în serios, cel mai mult m-a durut că erau în barcă cei doi nepoți ai mei, care fac polo pe apă, și niciunul din ei n-a sărit după mine să mă scape. Acum, că totul s-a terminat cu bine, ei spun că au avut toată încrederea, etc. etc.
+++
Am aflat din procesul verbal că delegații la Convenție au discutat și luat câteva hotărâri importante. Printre ele, una cerută de Miheț Titus, în numele lui și al fraților din Florida. Ea cere tuturor bisericilor din RBA să păstreze sfințenia nunților care simbolizează unirea lui Christos cu Biserica. Asta pentru că pe alocuri, prin teritoriul nostru, dar și prin România, au început să apară nunți cu dans, băutură și obiceiuri lumești, iar rochiile mireselor au ajuns din ce în ce mai indecente. S-a cerut păstorilor din RBA să refuze să oficieze la astfel de nunți, chiar dacă ele sunt organizate în afara clădirilor bisericilor pe care le păstoresc.
O altă decizie mare a fost să se repare o greșeală care a frânt părtășia cu bisericile baptiste din Australia. Fratele Belciu Busuioc ne-a adus cereri de afiliere din partea câtorva din bisericile din Noua Zelandă și Australia. Le așteptăm și pe celelalte. S-a dat astfel semnalul unor vizite reciproce și al reluării colaborării sub toate formele ei posibile.
Eu aș propune să avem ședințe comune, din când în când, la jumătatea distanței dintre noi, adică în … Hawaii.
Prin primirea a două biserici din Noua Zeelandă și Australia și a încă două din Las Vegas, NV și Nashville, TN, păstorită de Nelu Gug, numărul total de biserici din RBA a ajuns la 65. Au fost acceptați în numărul păstorilor Marius Lucan (Colton și Las Vegas), Ciprian Ardelean (Portland) și Valer Monafu (San Leandro).
+++
Sâmbătă seara, după o după amiază în care a ținut un seminar pentru cei prezenți, Harry Miheț, băiatul colegului meu Titus Miheț, a predicat extraordinar și tot așa a predicat și Matei Istudor, păstor la Atlanta. Puteți urmări mesajele lor pe Internet.
+++
Mitrofan, Cruceru, Brînzei de Hramul Sf. Ilie
Duminică dimineața am primit de departe un cadou neașteptat și nesperat. Marius Cruceru mi-a trimis o poză. Am scris acum câteva săptămâni despre prietenia dintre tatăl lui și tatăl meu. N-aveam însă ,,dovada“ unei poze și Marius s-a gândit să-mi trimită una. Am s-o adaug la notele mele autobiografice ,,Pribeag la răscruci de vremi“, dar mă grăbesc să o împărtășesc cu voi și aici.
Așa cum scrie, poza este făcută în satul natal al tatălui meu, Negreni, de lângă Știubieni, la nord de Dorohoi, în județul Botoșani (iertați-mă, dar nu m-am putut opri să recapitulez numele acestor locuri dragi). Prin 1972 eu aveam 18 ani, iar tata 44.
+++
Am auzit ulterior că frații pentecostali au adoptat la Convenția lor din Phoenix, Arizona, o rezoluție pentru susținerea modificării Constituției prin definirea familiei ca unirea dintre un bărbat și o femeie. M-am bucurat și chiar m-am grăbit să o afișez pe acest blog. Noi o făcuserăm deja de anul trecut, atât prin semnăturile trimise, cât și alături de reprezentanții baptiștilor din România. Paul Negruț, păstor la Oradea și lider la Universitatea Emanuel, este chiar între cei care conduc ,,Coaliția pentru familie“.
Oricum, nu cred că există cineva în România care să se aștepte la altceva de la cultele neoprotestante și de la bisericile istorice. Manifestele noastre nu sunt o surpriză pentru nimeni. Mă tem că această luare publică de poziție este mai degrabă un fel de ,,preaching to the choir“, un fel de dialog între noi, pentru că cei care sunt, în România, Europa și America, de altă părere n-au vrut, nu vor și nici nu vor dori să țină cont de părerile noastre. Ei sunt ,,grupurile de presiune“ asupra guvernului României. Ca și în cazul Botnariu, se cere o intervenție divină. Pe deasupra, circumstanțele politice din România ne fac fără voie aliați cu PSD-ul, ceea ce nu ne stă bine de loc. Am scris despre această neplăcută situație și voi mai scrie.
+++
Duminică dimineața ne-am trezit într-o zi istorică pentru America. După foarte mulți ani, un președinte, Donald Trump, a chemat națiunea la o zi de rugăciune. Gestul este simbolic și impresionant. Nelu Brisc, păstor la Portland, ne-a condus emoționat și emoționant în această extraordinară rugăciune împreună cu poporul american.
Primul mesaj a fost rostit apoi de Florin Vancea, vicepreședinte de pe coasta de est. A vorbit clar, concis și convingător, iar mesajul lui a fost unul din punctele de referință ale Convenției. M-am bucurat să-l reaud apoi predicând pe Belciu Busuioc, după propria mărturie: ,,singurul păstor baptist care are voie să sărute icoană (soția se numește Iconia), să cânte la predică și să umble cu busuiocul“. El este un adevărat ,,dreptcredincios“ din mijlocul nostru!
Programul s-a încheiat cu predica fratelui Sorin Sabău, președintele RBA. Ca întotdeauna, el a vorbit documentat, atrăgător, elegant, deși era probabil cu gândul la ceea ce-l aștepta în Anglia.
+++
Masa de la prânz a fost într-un ClubHouse din mijlocul unui parc mirific. Cum zice evreul, ,,a costat, dar s-a meritat“. Mulțumim frumos celor din San Francisco.
+++
Serviciul de după amiază, de regulă cel mai dificil din toate servicile Convenției, ne-a dovedit încă o dată că ne trebuie o mare doză de har ca să biruim neputințele trupului. ,,Orice om, mare sau mic, după masă, doarme-un pic“.
A fost un program orientat în mod special pentru tineri. Parcă ne-am înviorat cu trecerea minutelor, iar finalul ne-a găsit ridicați în picioare după un excelent studiu al lui Liviu Pup Percy, la o cântare sublimă a corului tinerilor, împreună cu corul mare al Convenției. Alături de orchestra care i-a acompaniat, cântăreții au contribuit enorm la buna atmosferă a închinării.
Din partea oficialilor care ne-au închiriar sala am auzit un comentariu care spune tot: ,,Ați fost cel mai disciplinat, mai decent și mai elegant grup din cele cu care am avut deaface!“
Ovidiu Răuca și Valer Monafu, care a condus programul de seară, au fost inspirați să-l cheme pe fratele Iosif Serac, decanul de vârstă al lucrătorilor din RBA, să rostească rugăciunea de încheiere. Pentru cei care nu știți, Valer este ginerele nostru, iar între familia Serac și familia Brânzei a fost o foarte frumoasă prietenie. Iată o poză pe care ne-a dăruit-o duminică sora Emilia Serac:
Pentru doritorii de documente și pentru cei ce vor să urmărească înregistrarea video a programelor Convenției, iată ordinea lor:
program Convenție 2017 (click)
.
Seara, doritorii s-au împărțit în grupul celor care s-au dus să îndese rândurile turiștilor din San Francisco și de la Golden Gate și grupul tinerilor care s-au dus pentru jocuri și un foc de tabără la ferma familiei Boțan.
Vă invit să trageți cu ochiul la câteva secvențe prinse în fotografiile celor de la Convenție, multe preluate de la Marius Lucan, păstor la San Bernardino, California:
Categories: Amintiri
barzilaiendan.com 
Leave a Reply