Traian Ungureanu și luarea în balon

Democrația cere înlăturarea lui Trump, la cererea presei și a opoziției

iulie 12, 2017

Președintele Trump e omul rușilor. Tump a fost finanțat de ruși. Rușii au dat peste cap campania adversarilor lui Trump și, în acest fel, și-au pus valetul la Casa Albă. Asociații, prietenii și rudele apropiate ale lui Trump sînt, fie că o știu, fie că nu o știu, oamenii rușilor. Rușii i-au finanțat sau tras pe sfoară, i-au manipulat sau mituit. Oamenii numiți de Trump în posturi cheie ale noii Administrații sînt oamenii rușilor. Nu există nume important în jurul lui Truimp care să nu fie legat, într-un fel sau altul, de Rusia și de manevrele anti-americane ale Rusiei. Mai puțin surprinzător, dar semnificativ, Rusia însăși e condusă de ruși care sînt, în cea mai mare parte, oamenii rușilor. Prin urmare, în acest moment, Rusia conduce, practic, două state uriașe și foarte puternice: Rusia și Statele Unite.

Nici una din afirmațiile de mai sus nu e gratuită. Toate aceste enunțuri grave au fost probate, în repetate rînduri, de presa americană și de politicieni americani de opoziție. Probele nu au

fost prezentate, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Dimpotrivă, orice om decent și iubitor de democrație va ajunge, citind cu atenție presa, la concluzia că dovezile există. De altfel, nu e deloc sigur că dezvăluirea acestor probe ar mai putea contribui în vreun fel la întărirea unor concluzii deja evidente. E, probabil, mai bine că probele nu au fost date publicității. Șocul ar fi prea mare. Din acest punct de vedere, și presa și politicienii de opoziție americani dovedesc o prudență înțeleaptă. Adevărul nu trebuie dezvăluit, în toate detaliile lui concrete, pentru că așa ceva ar face rău Statelor Unite și, logic, climatului politic global. E, oricum, prea de ajuns să știm că presa și opoziția americană au ajuns la concluzia că administrația Trump e o marionetă a Rusiei.

Această situație nemaiîntîlnită dovedește cîteva lucruri simple și, totuși, dătătoare de speranță. Mai întîi, rusificarea administrației Trump arată că democrația americană nu depinde de calitatea politicienilor republicani victorioși, la un moment dat sau altul. Sănătatea sistemului democrat american poate fi atacată, dar sorții de izbîndă sînt mici. Presa și politicienii democrați sînt garanția, singura garanție, a vieții democrației în America. Fără presa și opoziția care au denunțat, cu un incontestabil eroism civic, complicitatea Rusia-Trump, democrația și libertatea americanilor ar fi compromise. Mai bine zis, puse la dispoziția unei puteri străine de oameni politici ai dreptei pentru care valorile americane n-au fost niciodată altceva decît un pretext mincinos.

În al doilea rînd, momentul pe care îl trăim acum spune că, de acum înainte, alegerile prezidențiale americane trebuie păzite. Știm, de fapt, că numai victoria Democraților poate certifica sănătatea sistemului american. Așa cum știm că orice victorie a Republicanilor e un semn rău și, mai nou, un indiciu că democrația e în pericol. Cu alte cuvinte, o lecție clară stă în fața noastră, în urma alegerilor prezidențiale din Statele Unite, dar și după referendumul din Marea Britanie sau alegerile din Polonia și Ungaria: dacă alegerile sînt cîștigate de partidele stîngii sau ale progresiștilor, e neîndoios că democrația e viguroasă. Dacă nu, nu. Un capitol aparte al acestei situații care clarifică atîtea lucruri spre binele public e înțelesul politico-filozofic nou și imediat aplicabil la nivelul atîtor societăți democratice ocidentale. Acest înțeles nou poate fi rezumat în felul următor: alegerile sînt, în continuare, cel mai bun mod de a selecta și, apoi, ține sub control clasa politică dar asta numai cu cîteva condiții lesne de îndeplinit și, chiar, neapărat necesare. 

Două sondaje recent organizate de Universitatea Harvard, o instituție americană respectată și nu tocmai de dreapta, descriu situația administrației Trump în presă. În Statele Unite, informațiile și comentariile presei sînt defavorabile lui Trump în proporție de 82% și ating 93% în cazul faimoasei rețele de televiziune CNN. În presa europeană, lucrurile stau un pic mai bine pentru Trump care are o cotă negativă de numai 81%. Deși, recordul absolut în materie e deținut de un organ de presă european, televiziunea publică germană ARD, cu o proporție de 98% știri defavorabile administrației Trump. Nu avem, încă, date despre reflectarea lui Kim Jong Un în presa occidentală dar liderul nord-coreean nu poate fi mult în urma lui Trump.

Aceste date arată că publicul are în față oglinda adevărată a realității și asta numai pentru că presa își face cu cinste datoria. Dar tot aceste date spun și altceva. Un lucru la fel de clar și incontestabil: votîndu-l pe Trump Președinte, publicul larg a făcut o mare eroare. Presa n-a fost ascultată la timp și acum e prea tîrziu. Statele Unite sînt, oficial, în mîna unei rețele controlate de Moscova. Situația nu e, însă, jucată și asta mulțumită reazistenței civic-morale a presei și a opoziției americane. Odată depășit acest moment de rătăcire, învățămintele trebuie tratate cu seriozitate, în așa fel încît democrația americană să fie ferită, de acum înainte, de pericolele pe care le presupun alegerile și, mai ales, alegătorii lăsați de capul lor. Presa și opoziția ne pot fi buni îndrumători, tocmai pentru că ele au descoperit, imediat după eșecul de la Prezidențiale, intruziunea rusă care a făcut posibilă victoria lui Trump și, prin urmare, dominația Moscovei. Așa cum e lesne de înțeles, nimeni și nimic nu poate pleda pentru renunțarea la sistemul democrației electorale, adică la dreptul sacru al americanilor de a a alege și de a fi aleși absolut liber. Însă sistemul poate fi îmbunătățit și asta presupune cîteva reparații minore pe care presa și opoziția nu le-au menționat, încă, dar le presupun, fără îndoială, din dorința de a păstra și întări integritatea sistemului american. Aceste modificări minore sînt, pînă la urmă, condițiile de care depinde prezervarea esenței democratice a sistemului politic american.

Prima condiție, de altfel lesne de pus în practică, este organizarea de alegeri cu participarea exclusivă a forțelor autentic democratice. Dacă, de pildă și numai cu titlu de ipoteză, Democrații sînt singura forță cu vocație democratică și progresistă, atunci alegerile prezidențiale trebuie să decidă între mai mulți candidați propuși de Democrați. E doar o variantă de lucru, dar nu o imposibilitate. Palmaresul istoric ne arată cu toată claritatea că nici un Președinte Democrat nu a greșit față de democrație, că mai mulți Președinți Republicani au pus democrația americană în pericol și că ultimul dintre ei, pare să o fi pus la vînzare. Lucrurile sînt clare și, din acest motiv, formula de alegeri cu mai mulți candidați Democrați poate porni la lucru fără întîrzieri inutile. În momentul, nu foarte probabil, în care Republicanii vor arăta că au revenit la înțelegerea corectă a democrației, nu e imposibil ca și candidatul lor să poată lua parte la alegeri. Presa și zona de civism militant ne vor spune, fără îndoială, cînd a sosit acest moment și cine e candidatul admisibil al Republicanilor.

A doua modificare de luat în calcul trimite la un scenariu puțin diferit dar, în esență, nu mai puțin vital pentru apărarea democrației. Astfel, alegerile ar putea avea loc fără restricții. Orice candidat poate intra în luptă, fie că e un democrat autentic, fie că e un fals democrat sau, chiar, agentul unei puteri străine. Alegătorii vor fi liberi să voteze numele dorit. Rezultatul final va fi stabilit, însă, numai după ce reperele incontestabile ale democrației, adică presa, militanții civici și cei mai puri din politicienii Partidului Democrat, își vor da avizul. Așa de pildă, dacă rezultatul votului riscă să dea America pe mîna unui politician republican dubios sau, chiar, a unui republican încă neverificat, cunoscătorii reali ai democrațeiei, reuniți într-un Consiliu pentru Salvgardarea Libertății, vor avea dreptul și chiar datoria să îl declare Președinte pe candidatul cu adevărat democrat. Sistemul nu e o noutate imprevizibilă. El a mai fost încercat și a funcționat foarte bine, pînă în 1989, în state est-eruoepene, în care un absolvent de Universitate primea o bonificație de 1 punct, ca recunoaștere a exemplarei lui plasări politice.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s