Trepăduşii statului magic şi colectivizarea copiilor

Articol de Mircea Pușcașu

Duşmanul principal al minunatei noi ordini globale este familia. Scopul lor predilect: controlul asupra copiilor. Piedica principală sunt părinții. Ei trebuie să fie eliminați ca for de decizie şi ca responsabili de educația şi sănătatea copiilor.

”Cine a câștigat copilul a câștigat societatea de mâine…  și împotriva copilului se dă o luptă extraordinară” spunea  Atanasie Ștefănescu.

Iată de ce grădinița, și creşa in viitor, în viziunea lor, trebuie să devină obligatorii. Trepăduşii statului magic execută directivele neoficiale dar obligatorii ale establishmentului global, ale „trendsetterilor” din oculta globală, cu zelul şi hărnicia unor slugi ce vor să intre in grațiile stăpânilor.

Iată de ce, in viziunea lor, statul trebuie imputernicit prin lege impotriva părinților in ce priveşte deciziile medicale legate de copii (incepând cu vaccinarea obligatorie). Pe viitor va fi nevoie de acordul organelor de stat pentru o procedură medicală asupra unui copil, nu de consimțământul liber şi informat  al părinților care l-au născut şi crescut.

Iată de ce, trepădușii statului magic se opun clarificării definiției constituționale a căsătoriei, deși este o clarificare absolut necesară pentru a pune in concordanță litera Constituției cu spiritul ei, într-o lume tot mai asemănătoare cu un azil de psihiatrie, în care există unii oameni sărmani care ajung să se căsătorească legal cu propria persoană, cu câinele propriu, cu o gară sau cu doi bărbați și trei femei simultan. (Situațiile acestea enumerate aici sunt reale, recente, putând fi găsite cu ușurință de oricine pe canalele de știri online.)

Iată de ce cei din oculta mondială, prin trepăduşii din aparatul de stat, vor să definească ”căsătorii” trendy, vor să dea drepturi de a infia, crește și educa copiii acestui neam unor oameni aflați, săracii, în garve confuzii identitare (încurajând astfel patologiile acestora), vor să decidă ei când şi cu ce să fie injectați copiii tăi, când şi cum să fie ei educați sexual de la grădiniță, în stil LGBTQIAP, totul bineînțeles spre „binele” copiilor tăi.

Inocent ca un iepure alb scos dintr-o pălărie neagră, se prezintă lumii, in ultimii 15 ani, un concept ideologic nou numit „interesul superior al copilului”. Forurile juridice internaționale și naționale rescriu Dreptul Familiei bazându-se pe acest nou concept. Doar că interesul superior al copilului este definit ideologic și utilizat ca drept al autorităților de a intra în familiile oamenilor și a incălca valorile culturale tradiționale in care aceste familii se definesc. Conceptul este utilizat ca un cec in alb pe care ei il completează discreționar şi tu il semnezi şi achiți.

Sunt pentru definirea „interesului superior al copilului” pornind de la paradigma culturală asumată de părinți, de familie și de valorile tradiționale naționale pe care s-a format și definit neamul din care aceștia fac parte.  Nu sunt de acord cu definirea acestui interes al copilului după ideologiile convenabile acestui curent plutocratic global, cum se întâmplă acut în Norvegia și alte țări nordice, unde statul și trepădușii lui răpesc copiii din familii pe motiv că ”știu ei ce e mai bine” pentru copiii tăi, iar părinții fiind tratați ca nişte piedici in calea acaparării copiilor, devenind puşcăriabili dacă nu consimt cu noile ideologii.

Războiul împotriva copilului observat de Atanasie Ştefănescu de acum 20 de ani devine azi acut. Medicul și monahul Atanasie Ștefănescu a dobândit in cei 23 de ani de temniță comunistă și in anii de după, o putere de ințelegere panoramică asupra lumii, și-a ascuțit sensibilitatea la abuzurile autorităților plutocratice asupra populației. El înțelesese asta dinainte de arestare, acesta fiind și motivul real al întemnițării: alături de întreaga generație de intelectuali interbelici devenise indezirabil, pentru că a ințeles că cei ce conduc lumea, fie prin comunism, fie prin „democrație”, se închină toți cu patimă aceluiaşi demon.

Să nu uite ministreii şi secretăraşii de stat că la noi primii haiduci au apărut când turcii au inceput să ne ia copiii, iar românii au înțeles că trebuie găsită, cu orice chip şi orice sacrificiu, o cale de a ne lua copii inapoi. Românii rabdă multe pentru că ştiu că toate-s trecătoare şi vine o Judecată dreaptă după ele.

Dar totul până la copii. Dacă te legi de copiii lui, românul ştie să facă din coasă sabie şi din mămăligă să facă dinamită. Păzea!

Dintr-un articol interesant pe tema actualității gradiniței obligatorii : „grădiniţa va deveni obligatorie de la TREI ani, ambiţionează ministrul Pricopie. De ce? „Ca să îi ajuţi să supravieţuiască trebuie să-i antrenezi din vreme!”, explică ministrul. Să supravieţuiască? Să-i antrenezi? Asta nu mai e Şcoală, e Cazarmă în toată regula. Nu mai e Instruire, ci Instrucţie. „La grădiniţă copilul învaţă altceva decât acasă”, justifică Pricopie. Corect. Orice influenţă nedorită de acasă – bunicii, mai ales bunicii – ameninţă să-l înmoaie pe micuţ: să-l înveţe altruismul, bunul simţ, mila, respectul. Ori, mai rău, să spună vreo rugăciune. Să-l transforme într-o epavă, un inadaptat în jungla contemporană. Bref, o victimă. Spre ce fel de Societate ne îndreptăm?”