Horia-Roman Patapievici și Traian Ungureanu despre „Omul recent” – BBC, 30 martie 2002

Am găsit recent, pe canalul de youtube al lui Robert Sabotici, înregistrarea unei discuții despre cartea atunci recent lansată, „Omul recent”, între Horia-Roman Patapievici și Traian Ungureanu. Emisiunea a fost difuzată pe data de 30 martie 2002 și cred că subiectul ei și al cărții este azi, 15 ani mai târziu, mai actual ca oricând.

  • Azi, 18 martie 2017, Horia-Roman Patapievici împlinește 60 de ani.
    La mulți ani și multă putere de muncă!

„Nimeni nu se bucură când înțelege că a dat greș, sau a pierdut ceva foarte prețios. Din acest motiv, „Omul recent” e o carte neplăcută. Aproape 500 de pagini dense ne spun, uneori cu disperare, cel mai adesea cu răbdare, ce am pierdut noi, oamenii moderni. Și asta exact în clipa când eram siguri că am câștigat luna de pe cer. Horia-Roman Patapievici, un filozof învățat să spună

întotdeauna ce gândește, a scris omul recent fără să menajeze stima de sine a omului modern. Tehnologia e o binefacere, dar o binefacere care e pe punctul de-a înlocui gândirea. Democrația, ei bine, chiar democrația noastră sacră, e un sistem bun, dacă însă credem că democrația aduce fericirea, înșelăm. Și, oroare supremă, știința e doar o formă de cunoaștere între multe altele. Dacă vom continua să facem din ea o religie, vom înțelege puțin sau nu vom mai înțelege nimic. Avem de pildă tentația să-l compătimim pe Michelangelo pentru că a murit fără să vadă un CD-ROM. În același timp, însă, am uitat sau chiar nu mai înțelegem în ce constă geniul. Astfel gândită, cartea lui Horia-Roman Patapievici a devenit, firește, un best-seller și a provocat o polemică înverșunată în presa culturală. Autorul ei a deveni prizonierul admirației necondiționate sau, dimpotrivă, un erou detestabil, un reacționar cult și nociv. Vom citi acum cartea împreună cu autorul ei, chemat să explice și să se explice.” — Traian Ungureanu, BBC, 30 martie 2002. 

Ascultați toată emisiunea mai jos:

 

Oamenii de azi sunt cei mai bine hraniti, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasarii in spatiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. In acelasi timp, sunt oamenii cei mai slabi de inger, cei mai dependenti de confort si de consum, cei mai aserviti bunului plac al liberului arbitru, cei mai putin autonomi in judecatile lor, cei mai gregari (fata de Stat), pe care i-a cunoscut vreodata umanitatea. Intotdeauna s-a spus despre ei ca sunt noi, ca sunt innoiti. Cantariti, sunt insa prea lejeri. Evaluati, sunt de tot greoi.

Fragmentele pe care le-am cules in cartea de fata pleaca de la constatarea ca oamenii pe care ii produce intr-un ritm industrial modernitatea, care si-a iesit din propria ne-masura, nu sunt cu adevarat nici noi, nici innoiti: sunt, asemeni conservelor cu data de expirare pe eticheta, doar recenti…

Omul recent este omul care, oricat timp ar trece peste el si oricata vreme l-ar slefui, tot rudimentar ramane. Pentru ca acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenta vreunui suflet, nici al lui si nici al lumii, el nu mai are resursele de a intemeia nici traditii si nici macar datini. (…) De ce? Pentru ca si-a pierdut prezenta.

Omul recent este omul care, dorind sa se sature de toate fenomenele lumii (…) s-a trezit intr-o buna zi ca nu mai este decat un epifenomen al curgerii, scurgerii si prelingerii lor. Este momentul cand Gregor Samsa, dupa o noapte agitata de vise nelinistite, se trezeste dimineata metamorfozat intr-un urias gandac. Pe noi, oare, cum ne va gasi dimineata?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s