… Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.Iosua 1.5
Aceste cuvinte de încurajare le-a spus Dumnezeu lui Iosua, când stătea cu poporul Israel la malul Iordanului. Pustiul se afla în spatele lor, iar țara promisă, dar încă necunoscută, în fața lor. Acum trebuiau să o ia în posesie.

După moartea lui Moise, Dumnezeu l-a pus pe Iosua conducător al poporului Său. Curajul lui Iosua ar fi putut scădea când se gândea la nestatornicia poporului și la puterea dușmanului. Dar Dumnezeu l-a întărit și i-a promis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi“.

Apoi, Iosua a repetat poruncile lui Dumnezeu în fața celor două seminții și jumătate, ale căror familii nu voiau să treacă Iordanul, iar acestea au promis că vor face tot ce le-a poruncit. Astfel, Iosua a avut promisiunile lui Dumnezeu și intențiile bune ale poporului. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și a adus poporul în țara bună. Poporul, dimpotrivă, a dat greș în unele privințe.

Și noi stăm astăzi la o graniță – în fața unui an nou, care este necunoscut înaintea noastră. Cum vrem să trecem această graniță? Cu intenții bune? Poate. Dar de câte ori nu am avut intenții bune, dar nu le-am putut îndeplini complet, pentru că ne-a lipsit puterea! Nu vrem să ne bazăm mai mult pe promisiunile Dumnezeului nostru mare? El are voința și puterea să le îndeplinească. 

De aceea, pe pragul acestui an nou, să punem piciorul nostru în credință pe fiecare promisiune a Sa!

Categories: Uncategorized