pastor Ovidiu Ghita

Nu stiu cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului. Este in obisnuinta omului sa-si jaloneze viata cu diferite “pietre” de aducere aminte – aniversari, evenimente deosebite, sarbatori, care sa-l faca sa se stie parte a vremii lui si sa “simta” ca nu trece prin istorie ca un anonim. Sa-si fixeze in “pustiul” acestei vieti, pe care unii il traverseaza atit de greu si cu atitea dureri, “oaze” de odihna, de reculegere, de bucurie, care sa-i creeze convingerea ca monotonia, uscaciunea si banalitatea nu-s parametrii principali ce-i definesc existenta.

Privindu-l doar din aceasta perspectiva, Craciunul este o sarbatoare ca oricare alta. Poate lipsi ?…Poate fi inlocuit ?… Doar atita lume de pe planeta asta traieste si fara aceasta sarbatoare, avind in schimb altele ! Poate lipsi ?… Probabil…. Nu stiu deci, cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului. Stiu in schimb cum ar fi fost viata fara Evenimentul Craciunului: un cosmar.

Fara Craciun, valorile crestinismului autentic s-ar fi transformat in non-valori, aruncindu-ne in dificultati de netrecut in ceea ce priveste intelegerea si acceptarea mesajului divin. Teologul J.I.Packer scrie : ” Dificultatea intelegerii se afla nu in mesajul ispasirii din Vinerea Mare, nici in mesajul de Paste al Invierii, ci in mesajul de Craciun al Intruparii. Declaratia cu adevarat uluitoare a crestinismului este ca Isus din Nazaret a fost Dumnezeu devenit om; ca a doua Persoana a Dumnezeirii a devenit “al doilea om” (1 Cor.15:47), determinind destinul uman, ca a devenit al doilea cap reprezentativ al rasei si ca El a devenit om fara sa-si piarda divinitatea, astfel ca Isus din Nazaret a fost, intr-adevar si pe deplin, in aceeasi masura Dumnezeu si Om. Aici, in ceea ce s-a petrecut la primul Craciun, se afla cele mai adinci si impenetrabile profunzimi ale revelatiei crestine. “Si Cuvintul S-a facut Trup (Ioan 1:14); Dumnezeu a devenit om ; Fiul lui Dumnezeu a devenit un evreu; Atotputernicul a venit pe pamint ca un prunc lipsit de ajutor, avind nevoie sa fie hranit, schimbat si invatat sa vorbeasca, la fel ca orice copil….”

Chiar daca Taina Intruparii ramine taina, realitatea ei nu poate fi contestata. Craciunul este deja Istorie. Evenimentul (cu toata semnificatia lui) a fost validat de evenimentele ulterioare: o viata perfecta, minunile, rastignirea, Invierea, Inaltarea, nasterea Bisericii, graiul martirilor, relevanta vietii crestine traita sub autoritatea lui Isus. Crestinismul are valoare, si valorile lui sunt beneficiul nostru. Ele nu-s “teorie”; ele sunt viata. Fara Craciun, n-am cunoaste reconcilierea. Necesitatea, mijloacele si rezultatele ei. Necesitatea impacarii (cu Dumnezeul nostru, cu aproapele nostru si cu noi insine) era determinata de vrajmasia dintre noi si Creatorul nostru. Vrajmasia – ca urmare a pacatuirii – ne-o manifestam (si ne-o manifestam) prin independenta, ignoranta, indiferenta si razvratire fatisa . Printr-o viata de calitate indoielnica, marcata de patimi si “valori” care ne coborau sub demnitatea umana. Baza impacarii a fost dragostea lui Dumnezeu care s-a manifestat tocmai prin trimiterea in lumea noastra a Fiului Intrupat in ieslea Betleemului. El s-a nascut pentru a muri. A murit pentru ca a purtat pacatele noastre pe cruce, inlocuindu-ne in pedeapsa. A inviat ca dovada ca pacatele au fost ispasite prin singele Lui. Cine se increde in Mintuitorul, acceptindu-L in viata lui, rezemindu-se, deci, pe solutia lui Dumnezeu pentru iertare – jertfa Fiului – capata reconcilierea. Si ea se intinde asupra tuturor relatiilor: cu Dumnezeu, cu oamenii, cu sine. Mesajul Craciunului este ca exista speranta pentru o omenire nefericita – speranta iertarii, speranta pacii, speranta slavei. Poate fi reconciliere fara Craciun ?…
Fara Craciun, n-am sti ce-i bunatatea, dragostea. “Spiritul Craciunului nu se reflecta in crestinul snob, caci spiritul Craciunului este spiritul celor care, asemenea Invatatorului lor, traiesc toata viata in lumina principiului propriei saraciri-cheltuind si cheltuindu-se pentru a-i imbogati pe semenii lor, oferind timp, grija, dragoste si preocupare pentru a face bine altora in orice fel ar fi nevoie.”

Fara Craciun, orice mesaj de mingiiere pentru o lume bolnava ar fi mai ineficient decit un medicament expirat. Ar fi mai tragic, mai deprimant decit absenta medicamentului necesar unei boli anume.

Fara Craciun, colindele copiilor ar fi mai triste decit cintecele de jale……
Fara Craciun, nu am cunoaste dimensiunile si seriozitatea responsabilitatii noastre. Cind Dumnezeu coboara intre noi, parasind gloria si pozitia cereasca, nascindu-se in iesle, traind simplu, modest, (pentru ca oricine, in prezenta Lui, sa nu se simta inferior, ci sa se simta acceptat), cind El moare in locul nostru pe cruce, oferindu-ne iertare, a nu-I raspunde adecvat este o vinovatie care nu se poate masura.
Responsabilitatea ce trebuie asumata este in ultima instanta raspunsul la intrebarea: “Ce fac cu acest Isus? Cum ma raportez la El ?”

Isus – esenta Craciunului – este mirele la o nunta. Iti poti imagina o nunta fara miri? O viata fericita fara Isus? Trebuie ca raspunsul sa fie fara echivoc. Onest. Angajant. Altfel, ce-ar mai insemna CRACIUNUL ?

Categories: Studiu biblic