Duhul Sfînt a rînduit epistolele în grupuri semnificative.

Am văzut cum după Credinţa din evrei au urmat Faptele din Iacov; acum vom vedea cum Petru ca autor de scrieri inspirate se distinge ca un apostol al nădejdii, tot aşa cum Pavel a fost un apostol al credinţei, iar Ioan a fost un apostol al iubirii.

Cuvîntul „nădejde” apare în 1 Petru 1:3, 13, 21; 3:15. Petru ne-a lăsat numai două epistole. Cu siguranță, n-a fost un om al scrisului, dar, ca și Pavel, marele pescar poate spune pe drept cuvânt:

,,Dacă sunt un necioplit în vorbire, nu înseamnă că sunt la fel și în cunoștință!“

Prima epistolă are ca temă harul divin, iar cea de a două are ca temă cunoașterea spirituală (termenul apare de exaci șapte ori (septada) în text. Cum se cuvine, Petru face o recapitulare a temelor în finalul celei de a doua epistolă: ,,Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;  ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos“ (2 Petru 3:17-18).

Pentru două prezentări ale epistolelor dați click pe titlurile de mai jos:

1 Petru
2 Petru

Categories: Studiu biblic