O ,,singularitate“ este un eveniment sau un loc în care toate funcțiile și explicațiile cunoscute nu mai funcționează. O singularitate poate exista în matematică, în natură, în tehnologie sau în istorie. De exemplu, futurologii anticipează o zi în care inteligența artificială va depăși inteligența umană. Consecințele acelui eveniment sunt incalculabile.

Sinonime ale ,,singularității“ sunt termenii ,,excepție“, unicat, irepetabil, inexplicabil, inimaginabil.

Vă dați seama că echivalentul ,,singularității“ în Biblie sunt minunile.

Un prieten mă întreba zilele trecute cum explic învierea produsă de atingerea cu oasele lui Elisei:

,,Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste

cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat în picioare“ (2 Împăraţilor 13:21).

I-am răspuns că a fost o ,,singularitate“ care nu poate fi și nu trebuie generalizată într-un cult al moaștelor. A zâmbit și a completat: ,,Acesta este motivul pentru care Dumnezeu l-a îngropat pe Moise în taină, pentru ca evreii să nu facă din el un loc de pelerinaj și de idolatrie“. Bineînțeles că avea dreptate.

Tot o singularitate a fost și așezarea unei turte de smochine pe rana împăratului Ezechia.

,,Isaia a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat“ ( Împăraţilor 20:7).

Evreii au înțeles că a fost vorba despre o minune și n-au făcut din această recomandare ,,un tratament infailibil“.

Tot o singularitate a fost și umblarea lui Petru pe mare și ungerea ochilor orbului cu tină și … multe, foarte multe altele.

Facerea lumii din nimic, ,,ex nihilo“, a fost o singularitate. Ordinea lumii viitoare este descrisă în Biblie ca o serie de ,,singularități“.  Dispariția mării, coborârea Noului Ierusalim, ceruri noi și un pământ nou cu altfel de dimensiuni decât cele de spațiu și timp în care viețuim acum, râul mereu crescând care izvorăște din tronul de la Ierusalim, frunzele de pe malul lui care servesc la ,,vindecarea neamurilor“ și alte ,,inexplicabile“ de acolo ne apar acum în Biblie ca ,,singularități“.

Rolul singularităților este să ne atragă atenția că avem cunoștințe limitate la sfera experiențelor noastre omenești. Dincolo de limitele ei sunt însă realități incompatibile cu ea, care o depășesc incomensurabil și care semnalizează existența unui univers mult mai interesant și mai fascinant. Lumea lui Dumnezeu este infinit de frumoasă.

O singularitate există deci ca să ne umilească în fața creației și ca să ne îngenuncheze în fața Creatorului. Ea ne atrage atenția că deocamdată ,,cunoaștem în parte și propovăduim în parte“, până când va veni ceea ce este desăvârșit.

Categories: Teologice