Singura cântare a lui Martin Luther care a supraviețuit atacului timpului și uitării este „Cetate tare-I Dumezeu“ și … nu întâmplător. Avem nevoie de un loc de scăpare, de un refugiu, de o cetățuie în care să ne încredem (Ps. 91:1-20).

Tema acestui mic studiu sunt „cetățile de scăpare“ din sistemul juridic al poporului lui Dumezeu. Au existat un număr de șase astfel de cetăți răspândite intenționat pe suprafața țării (Numeri 35:9- 29; Iosua 20:1-9). În ele se puteau refugia cei care omorau pe cineva din imprudență:

„Dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau dacă -l pîndeşte şi arungă ceva asupra lui şi moare,  ²¹sau dacă -l loveşte cu mîna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l -a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş, cînd îl va întîlni.  ²²

Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să -l fi pîndit,  ²³sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care -i poate pricinui moartea, şi moare, fără să -l urască şi fără să caute să -i facă rău:  ²⁴Iată legile după cari va judeca adunarea între cel ce l -a lovit şi răzbunătorul sîngelui.  ²⁵

Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mîna răzbunătorului sîngelui, şi -l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt.  ²⁶Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise,  ²⁷şi dacă răzbunătorul sîngelui îl întîlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor“ (Num. 35:20-27)

Unul din cele mai cunoscute astfel de cazuri a fost uciderea lui Asael de către Abner:

„⁷În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.  ¹⁸Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca… o căprioară de cîmp:  ¹⁹el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stînga.  ²⁰Abner s’a uitat înapoi, şi a zis: ,,Tu eşti Asael?“ Şi el a răspuns: ,,Eu“.  ²¹Abner i -a zis: ,,Abate-te la dreapta sau la stînga, pune mîna pe unul din tinerii aceştia, şi ia -i armele.“ Dar Asael n’a vrut să se abată dindărătul lui.  ²²Abner a zis iarăş lui Asael: ,,Abate-te dinapoia mea; pentruce să te lovesc şi să te trîntesc la pămînt? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?“  ²³Şi Asael n’a vrut să se abată. Atunci Abner l -a lovit în pîntece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc“ (2 Sam. 17:23).

Revenind la cetățile de scăpare, trebuie să spunem despre ele că sunt un tip profetic pentru lucrarea Domnului Isus. Câteva din caracteristicile lor le fac foarte potriivte pentru aceasta.

Cetățile de scăpare erau la îndemână, aproape. Indiferent unde se afla cel vinovat, o cetate de scăpare era în apropiere. Cele șase cetați au fost alese trei de o parte a Iordanului și trei de cealaltă, răspândite proporțional în teritoriul țării.

Cetățile de scăpare erau ușor de găsit. Descrierea din Iosua 20:7-8 ne indică faptul că fiecare era așezată la poala unui munte. Cine căuta o cetate nu avea de făcut decât să se uite spre cea mai mare înălțime din apropiere și să fugă spre ea. Mai mult, la răspântiile drumurilor trebuiau să existe indicatoare spre aceste cetăți.

Cetățile de scăpare erau accesibile. Dacă erau râuri în cale, trebuiau să fie făcute oduri, iar drumurile trebuiau întreținute în bună stare de preoți și leviți. Porțile cetăților de scăpare erau deschise douăzeci și patru de ore, ziua și noaptea.

Există chiar și un mesaj de îndurare ăn numele acestor cetăți.

1. Chedeș – Neprihănire – Isa. 64:4; 2 Cor. 5:21 (Un refugiu pentru cel întinat)
2. Sihem – Umăr – Luca 15:3-7 (Un refugiu pentru cel ce nu-și poate purta sarcina singur).
3. Hebron – Părtășie – 1 Ioan 1:7 (Un refugiu pentru păcătosul singuratec)
4. Bețerul – Fortăreața – Evrei 18:2 (Un refugiu pentru cel slab)
5. Ramot – Înălțime – Efes. 2:6 (Un refugiu pentru cel căzut în adânc)
6. Golan – Bucurie- 1 Petru 1:8 (Un refugiu pentru cel deznădăjduit)

Așa cum am citit în textul din Numeri 23:25-28), vinovatul trebuia să stea într-una din aceste cetăți de scăpare pănă la moartea marelui preot. Această prevedere poate fi aplicată în două feluri la lucrarea Domnului Isus ca Mare Preot. În roimul rând,această prevedere identifică moartea Lui Isus ca Mare Preot drept jertfa suficientă pentru iertarea tuturor vinovaților care și-au pus nădejdea în El. În al doilea rănd, după înviere și după înălțarea S-a la cer Domnul isus nu mai moare, așa că vinovații se pot refugia pentru vecie sub lucrarea Lui mijlocitoare. Vaiînsă de cei care nu știu sau nu vor să se folosească de acest har!

Există o cântare a lui David făcută pentru Abner care vorbește despre aceasta. Dacă veți citi urmarea evenimentului în care a fost ucis Asael, veți vedea că ucigașul Abner a fost asasinat de „răzbunătorul sângelui, Ioab, la poarta … Hebronului (2 Sam. 3:22-34). Printr-un șiretlic viclean, Ioab l-a întors pe Abner la hebron, dar nu i-a îngăduit să pășească în interiorul cetății, ci l-a lovit în pântece și l-a omorât ca să răzbune moartea fratelui său, Asael“. Hebronul era … o cetate de scăpare. Dacă ar fi pășit înăuntru, Abner s-ar fi bucurat de protecția judiciară, dar … n-a făcut-o. Prostia sau nevegherea lui a fost evidențiată de împăratul david în prea puți înțelesele cuvinte ale cântării lui de jale :

„Să moară Abner cum moare un mişel?  ³⁴N’aveai nici mînile legate, Nici picioarele puse în lanţuri Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!“ (2 Sam. 3:33-34).

Parafrazând, david spune: „Abner n-a avut mâinile legate și nici picioarele puse în lanțiri, dar a murit pentru că n-a făcut .. un pas dinceace de poarta izbăvirilor, ca să intre sub protecția divină. A murit înșelat de un o viclean care l-a prostit cât era el de tare și viteaz!“

Vai, câți alți oameni puternici și viteji fac și astăzi această greșeală stând în „poarta“ mântuirii. Dar refuzând să intre cu toată fința lor înăuntru!

Este oare d emirare că, în providența divină, David a domnit ca împărat șapte ani la … Hebron (2 Sam. 2:1) și că împrejurul lui erau „toți care erau în nevoie, care aveau datorii, sau care erau nemulțumiți“ (1 Sam. 22:2) ? Nu este oare acesta un tablou foarte potrivit pentru lucrarea mântuitoare a Domnului Isus în teritoriul bisericii ?

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11 :28).

Categories: Studiu biblic