V-am scris că puteți evangheliza vecinii prin oferta de a vă ruga pentru problemele lor. Astăzi vreau să mai adaug o metodă prin care putem mări impactul nostru în afara zidurilor caselor de adunare în care ne-am încorsetat și ne sufocăm.

,,Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!“

N-am fost mântuiți prin fapte bune, dar am fost mântuiți pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca noi să umblăm în ele! Apostolul Pavel subliniază importanța faptelor bune de patru ori în scurta epistolă pe care o scrie lui Tit, un alt model de presbiter din NT (Tit 2:7;14; 3:8,14).

Sigur, creștinismul este la originea multor așezăminte de binefacere și dărnicie, jertfe care-i plac lui Dumnezeu (Evrei 13:16). Orfelinate, azile de bătrâni, spitale, cantine, etc. sunt toate oaze de odihnă și viață pentru toți însetații și rătăciții din societate.

Eu însă vreau să vă recomand altceva. Vreau să vă îndemn să alegeți din satul, cartierul, vecinătatea voastră niște oameni cărora să le faceți voi înșivă bine. În drum la biserică sau de la biserică acasă, faceți un bine cuiva. La nevoie, uniți-vă două trei familii ca să faceți o faptă bună cuiva.

Fratele Nicolaie Gheirghiță, pe vremea aceea prin Deva cred, le-a dat copiilor diferența de bani care trebuia pusă lângă banii adunați de ei ca să-și cumpere niște schiuri pentru iarnă. A făcut însă și altceva, le-a dat o lecție de viață, spunându-le: ,,Vă las pe voi să hotărâți. Puteț să vă cumpărați schiuri sau putem da banii aceștia la familia X care are foarte mari probleme financiare.“ Rezultaul se cunoaște. UItați-vă la viața copiilor fratelui Nick.

Mama mea, educată evreică, îi cunoștea pe fiecare sărac din cartier. Și ei o cunoșteau. Știți și dumneavoastră de ce … Ani de zile, un copil orfan din clasa mea de la școală a mâncat la prânz la noi acasă. L-am reîntâlnit, c-așa-i Dumnezeul nostru, într-una din bisericile pentecostale din America.

Tatăl meu, păstor plecat din București în America, a trimis în mod regulat spre săracii lăsați în urmă și spre pensionarii cu pensii mici din biserică ajutoate mici din ajutorul mic de sărăcie pe care l-a primit de la guvernul american.

Deci, eu nu vorbesc aici despe binefacerile pe care le face biserica ta. Vorbesc despre ceea ce spune ,,apăsat“ apostolul Pavel că trebuie să spună ,,apăsat“ Tit în toate bisericile înfințate sau supravegheate de el: ,,Pentru oamenii din jur, pentru mântuirea lor, cei ce au crezut în Dumnezeu trebuie să fie cei dintâi în fapte bune !

Nu-mi spune că tu ,,dai la biserică“. Biserica nu trebuie niciodată să te înlocuiască pe tine în dărnicie. Ea n-are voie să-ți ia ție bucuria și responsabilitatea de a da ceva cuiva personal. Am învățăat lecția aceasta de la Fratele păstor Mihai Chiu din Arad, care ne-a spus la Seminarul Teologic din București cum practică el dărnicia.

Tinerii români din America își jertfesc vacanțele ca să meargă în Honduras, România sau Moldova și să facă ,,fapte bune“ celor care au neboie de ajutor. În urma vizitelor lor au răsărit astăzi biserici. Dumnezeu a dat viață veșnică acolo unde tinerii și-au dat personal ce aveau ca să facă fapte bune. În orașele unde trăiesc în America, ei merg regulat la azile de bătrâni și la cantine care-i hrănesc pe oamenii străzii.

Proaspăt căsătoriți, în Biserica din Mihai Bravu, Daniela mi-a spus să ,,dăm Domnului“ cei doi lei pe care-i aveam să mergem cu tramvaiul acasă. Eram tineri și puteam să mergem și pe jos. De îndată ce am făcut-o, cineva din curtea adunării a venit la noi și ne-a dat un plic cu o sută de lei … ,,pentru că eram proaspăt căsătoriți și fără salarii“. Acest ,,dați și vi se va da“ ține de atunci și până astăzi în viața noastră. Vorba cuiva, ,,Eu dau cu lopata, Dumnezeu îmi dă înapoi tot cu lopata. Eu dau cu lopata mea mică, Dumnezeu îmi dă înapoi cu lopata Lui mare!“

Pune-te în situația lui Dumnezeu. Tu cui i-ia da? Celui ce oprește totul pentru el sau celui ce răspândește în jur cu bucurie? Țevilor înfundate sau conductelor care irigă lucrarea Lui? ,,Dați și vi se va da“ nu este o promisiune anutată sau neglijată de Dumnezeu. Mă uit în jur de când sunt păstor și vă pot spune că unii dintre cei mai bogați oameni din biserici sunt cei care au dat altora cel mai mult. ,,Ba vi se va turna și în sân; o măsură îndoită, clătinată“. Nu dați însă cu gând să faceți afaceri profitabile cu Dumnezeu sau ca să-L obligați să vă dea mai mult. Nu dați din egoism! Este o mișelie! Dați de bucurie. Pe astfel de oameni îi iubește Dumnezeu. Dați ca văduva săracă de la Templu (Marcu 12:24).

Dacă ai făcut-o și până acum, știi despre ce vorbesc. Dacă n-ai făcut-o, încearcă și tu alături de noi. ,,Este de folos pentru oameni“ și dovedește că ,,ai crezut în Dumnezeul“, care-i iubește.

Categories: Amintiri, Teologice