Pentru a progresa, gândirea omului trebui să fie analitică (emisfera stângă) și integratoare (emisfera dreaptă). Gândirea analitică ,,descompune“ realitatea în părți și le analizează funcționarea individuală. Gândirea integratoare pune părțile la un loc și le descoperă sensul și scopul.

Gândirea analitică nu vede pădurea din cauza copacilor. Cea integratoare nu vede copacii din cauza pădurii.

Gândirea analitică este caracteristică (în general) bărbaților. Gândirea integratoare este caracteristică (iar, în general) femeilor.

Combinația lor se găsește însă în fiecare dintre noi și le putem cultiva pe fiecare dintre ele, ca să trăim în echilibru.

Când ești copleșit de un lucru, o persoană sau un eveniment, fă un pas înapoi, detașează-te puțin, caută o ,,privire de ansamblu“ asupra întregii situații. Roagă-te pentru înelepciune, nu te mulțumi doar cu pricepere.

,,Ce însemnătate va avea aceasta peste o sută de mii de ani?“ este o întrebare doar aparent ridicolă. Ea te poate ajuta să ieși de sub presiunea timpului și a urgentului. Ce zici?

Ai două posibilități: sau să te preocupi de amănunte și să-l lași pe Dumnezeu să le pună în logica planului Lui sau să te preocupe logica planului Lui și să-L lași pe Dumnezeu să se ocupe de amănunte.

Surprinzător, Biblie le recomandă pe amândouă!

Asta pentru că și una și cealaltă Îl iau în calcul pe Dumnezeu, Cel ce le ține pe toate cu mâna Sa puternică.

,,Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl“ (Col. 3:17,23).

,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.“ (Mat. 6:33).

Categories: Amintiri, Teologice