VII. Contrazicerea despre plătirea taxelor – Marcu 12:13-17

Un interes de moment a forțat două tabere dușmane să se unească. Fariseii și Irodianii amintiți în text erau dușmani de moarte. Irodianii suportau familia lui Irod și pe romanii care-l așezaseră să domnească peste evrei. Fariseii erau la polul opus, susținând că familia lui Irod uzurpase tronul familiei lui David. La urma urmei, Irod nici măcar nu era evreu, ci edomit. Fariseii erau turbați pentru taxele impuse de romani în țară și erau sufocați de prezența unor astfel de oameni în țara sfântă. 

Alianța de moment dintre aceste două grupări se datora unei capcane pe care veniseră să i-o întindă Domnului Isus. Orice răspuns ar fi dat la întrebarea lor, El ar fi intrat în conflict sau cu Irod sau cu autoritatea romană.

,,Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba. Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim?” (Marcu 12:13-15).

Mult mai iscusit decât ar fi putut fi ei vreodată, Domnul Isus a simțit imediat capcana și a mutat discuția în domeniul principiilor, vorbind despre proprietete și autoritate:

,,Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban ca să-l văd.” I-au adus un ban, şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. 

Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Şi se mirau foarte mult de El“ (Marcu 12:16-17).

Sistemul financiar se afla sub autoritatea Cezarului, așa că era normal ca ei să-l respecte. Cezarul dăduse ordin să fie bătute monedele, iar chipul și slovele lui se aflau înscrise pe banul lor. Nu te poți folosi de sistemul cuiva fără să-i dai partea care i se cuvine. Este unprincipiu pe care trebuie să-l practicăm și noi, indiferent care sunt chipurile și slovele bancnotelor din țările în care trăim.

Apărându-se cu această constatare legală, Domnul Isus pornește însă la un contraatac în straturile profunde ale conțtiinței. În ,,sistemul“ lui Dumnezeu valoarea omului era că a fost făcut ,,după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“. Prin aceasta, creatura îi aparținea Creatorului, indiferent de ceea ce se întâmpla în tranzacțiile financiare ale acestei lumi. Dacă fariseii și irodienii ar fi primit mesajul Domnului Isus ar fi trebuit să-și părăsească taberele lor ridicole ca să vină să se facă ,,ucenicii Lui“.

(Un studiu simpatic pentru creștinii care trebuie să plătească raxe se află aici.)

Categories: Studiu biblic