www.fundatiaseer.ro

“Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una… nu… se duce să caute pe cea rătăcită?” (Matei 18:12)

Într-o parabolă spusă de Mântuitorul, când un călător a fost jefuit și lăsat să moară pe drumul Ierihonului, Domnul a adăugat: “un preot și un Levit au trecut înainte pe alături” (Luca 10:31-32). Sună rece, nu-i așa? Dar dacă l-au ignorat pe bărbat pentru că se grăbeau să nu întârzie la un studiu biblic sau la o întâlnire de comitet, și nu din cauza lipsei de compasiune?! Ar fi avut vreo scuză?

Un slujitor scrie: “Această pildă nu m-a marcat decât după ani petrecuți în lucrare. Am trecut pe lângă atât de mulți oameni cărora le-ar fi prins bine ajutorul meu, dar fiindcă am fost prea implicat în programele bisericii, viețile distruse de pe marginea drumului n-au avut loc în agenda mea. Dragostea nu se referă la eficiență; ea nu poate fi programată. Acest om rănit nu ar fi putut aștepta trei săptămâni ca să obțină o programare, sau ca samariteanul să pornească o lucrare de îngrijire a victimelor asemenea lui”.

Experiențele cu beneficiile cele mai mari rareori apar în pachețele strălucitoare. Ele se găsesc în întâlniri neașteptate și în momentele critice din viețile oamenilor. De fapt, unii care nu-și mai amintesc despre ultima ta predică își amintesc în detaliu ce le-ai spus când i-ai vizitat la spital sau când v-ați întâlnit la o cafea anul trecut – pentru că în acele ocazii au fost atinși sau ajutați în mod personal. Nimic dintr-o lucrare nu este mai ispititor decât să crezi că munca ta în slujba mulțimilor îți justifică ignorarea celor ce pot fi atinși numai personal.

Domnul Isus a spus: “Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una, nu se duce să caute pe cea rătăcită?” Când Petru a spus: “Doamne, știi că Te iubesc!”, Isus i-a zis: “Paşte oiţele Mele!” (Ioan 21:16) Astăzi, El îți spune și ție aceste cuvinte, slujitorul Domnului!

„Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

     Uneori, slujitorii se ascund în spatele programului lor încărcat pentru a evita să le spună oamenilor „nu”. Domnul Isus a știut când să se implice și când nu…

Învață de la El! Nu vei fi niciodată în stare să slujești eficient, dacă te simți obligat să împlinești toate nevoile de fiecare dată. Iar Dumnezeu nici nu-ți cere asta! El Se așteaptă să răspunzi numai la ceea ce-ți scoate El în cale.

Un pastor spunea odată:
„Nu voi uita expresia de pe fața consilierului meu când a auzit că urmează să intru în lucrare.
„Dar nici măcar nu-ți plac oamenii!” a exclamat el. Îmi amintesc că m-am gândit:
„Și ce dacă? Lucrarea implică predicarea și conducerea unei biserici. Nu trebuie să-mi bat capul cu oamenii”.

Total greșit! Noi avem cutezanța de a ne concentra atât de mult asupra programelor, încât fugim de cei pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale. Sunt uimit cât de departe merg birocrațiile pentru a face schimbări în structurile bisericești, în loc să se focalizeze pe oameni. Nevoile personale au prea mare însemnătate, ca să te dedici rigidității vreunui program.

Unii dintre noi credem că problema cu gestionarea nevoilor, în mod personal, este aceea că ele se pot înmulți ca iepurii. În plus, programele există pentru a te împiedica să fii copleșit, nu? Greșit! „Mitul lucrării” care spune: „Ce faci pentru unul trebuie să faci pentru toți” este rețeta epuizării!”

Domnul Isus Și-a petrecut o mare parte din timp împlinind nevoi personale. Și El a spus: „Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” Dar pentru asta trebuie să faci loc neprevăzutului în viața ta!

“În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră…” (Isaia 30:15)

Dumnezeu a spus cuvintele citate mai devreme: “În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit!” Când ești secătuit din punct de vedere emoțional și spiritual, din cauza așteptărilor altora, devii cu ușurință indiferent față de întreaga mulțime de emoții omenești.

Deși este indicat să nu te încarci cu emoții negative, vei constata că – în timp – și emoțiile pozitive vor fi afectate, întrucât nu mai simți mare lucru, nici bun, nici rău… Când ți se întâmplă asta, mai mult ca sigur vei ajunge să fii călăuzit de lucruri precum: program supraîncărcat, gestionare defectuoasă a timpului, teama de a acționa, tolerarea relațiilor toxice și a obiceiurilor nesănătoase, suferință sau durere nevindecată și scopuri greșite. Așadar, care este soluția, care e răspunsul? “În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră…”

În loc să te forțezi și să te zbați să mergi înainte, oprește-te și vorbește cu Dumnezeu despre ceea ce se petrece în viața ta. În loc să te simți izolat și apăsat de imposibilitatea situației în care te găsești, include-L pe El în ecuație, rugându-te astfel: “Ajută-mă, Doamne, să am mintea îndreptată spre Tine.

În această perioadă aglomerată și stresantă, ajută-mă să-mi pun în ordine prioritățile potrivit cu voia Ta, să am gândurile Tale și să las ca gândirea lui Hristos să-și aibă autoritatea cuvenită în viața mea. Cuvântul Tău spune că mi-ai pregătit pacea. Fiindcă Tu ești Cetățuia mea și Izbăvitorul meu, nu mă voi lăsa tulburat sau cuprins de frică. Îți mulțumesc pentru că inima și mintea mea și-au găsit odihna prin Hristos Isus. Amin!”

“Veniţi singuri la o parte… și odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

Există două tipuri de “oboseală”. Deosebirea este asemănătoare cu diferența dintre norii pufoși de primăvară care aduc ploaia și norii care prevestesc o tornadă. Există oboseala temporară, obișnuită. O resimțim în urma unei activități bine făcute, iar după o perioadă de odihnă revenim în plină forță. Celălalt tip de oboseală este una cronică și lăuntrică, ce se acumulează în timp, și care nu se manifestă întotdeauna pe plan fizic.

De fapt, este deseori mascată de o activitate frenetică și de comportamente impulsive, precum:

1) Nu te poți relaxa în timpul mesei sau la o cafea.

2) Îți verifici la nesfârșit mesageria vocală și emailurile.

3) Noptiera ta este plină de teancuri de publicații menite să te ajute să fii “cu un pas înainte”.

4) Ți se pare imposibil să-ți iei o zi liberă.

5) Nu faci pauze și lucrezi în timpul tuturor sărbătorilor.

6) Nu poți dormi.

7) Orice timp liber pe care îl ai, îl petreci adoptând comportamente neobișnuite precum: mâncatul excesiv, cumpărăturile și uitatul la televizor, fără să te gândești la nimic.

Wayne Muller a spus: “Pentru că nu ne odihnim, rătăcim. Intoxicați de convingerea că lucrurile bune vin numai prin determinare și efort neobosit… din lipsă de odihnă, viețile noastre sunt în pericol”. În realitate, în timp ce noi suntem ocupați să muncim fără odihnă și să părem importanți, ne putem pierde abilitatea de a auzi vocea Celui ce ne-a chemat la această lucrare de slujire. Da, Dumnezeu așteaptă să lucrezi serios, dar nu să-ți pui în pericol sănătatea, familia sau timpul tău cu El. Dacă momentan te găsești într-o astfel de stare, Domnul Isus îți spune: “Veniţi singuri la o parte… odihniţi-vă puţin.” Dacă ești înțelept și dorești să reziști până la capăt, vei fi cu băgare de seamă și vei asculta ce-ți spune El.

Categories: Studiu biblic