Toți predicatorii și păstorii trebuie să se verifice din când în când cu ,,Testamentul lui Pavel“. Scrisorile adresate de el mai tinerilor săi colaboratori sunt ,,teologia pastorală“ de care trebuie să ținem seama.

Iată un fragment testamentar:

Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. 

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. – 2 Tim. 4:6-7

I. M-am luptat lupta cea bună

Mai toți lucrătorii creștini moderni își doresc un loc liniștit, la căldurică și fără probleme. Lucrul acesta este imposibil pentru că întreaga planetă este teatrul de luptă al înfruntării dintre Dumnezeu și Satan. ,,Robul credincios“ va avea parte de odihnă doar ,,dincolo“, unde se va bucura de ,,odihna stăpânului Său“. Cu alte cuvinte, cum ne-am putea bucura noi de odihnă atâta timp cât stăpânul nostru însă se luptă ?!

,,Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji“ •1 Corinteni 15:32,

Alte texte care definesc lupta creștină sunt: 2 Corinteni 10:4, 
Efeseni 6:12, Filipeni 1:30

Cel ce refuză să mai lupte este deja un trădător învins!

II. Mi-am isprăvit alergarea

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!


 – 1 Corinteni 9:24-25

Pastoratul este un maraton, nu o scurtă cursă de viteză. Fiecare cursă de maraton își are punctele ei de epuizare, când se pare că nu se mai poate, când credem că nu mai sunt resurse. Trebuie să le depășim cu bărbăție, știind că sunt trecătoare și trebuie învinse prin perseverență. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci când nu mai poți este … să mergi înainte.

III. Am păzit credinţa

Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă.
Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească. – 1 Tim. 1:18-20

Credința este cel mai scump lucru care ne-a fost încredințat. Există un ,,dreptar al învățăturilor sănătoase“ care trebuie respectat și păzit cu mare responsabilitate. Ceea ce este în afara acestui ,,dreptar“ este echivalent cu o ,,hulă“. N-avem voie să ,,trecem peste ceea ce a fost scris“. Depinde de aceasta soarta noastră eternă și soarta celor ce ne ascultă:

,,Fii cu luare-aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. – 1 Tim. 4:16).

Un paznic al credinței stă cu cartea în mână și cu trâmbița în cealaltă, gata să-i avertizeze pe ceilalți de venirea vrăjmașului!

Categories: Studiu biblic