Daniel UNCU

La ora la care scriam aceste randuri, cetatenii americani nu se pronuntasera, inca, in ceea ce priveste viitorul lor presedinte. Indiferent de deznodamantul alegerilor americane, mi se pare interesant de subliniat insa modul in care americanii isi voteaza presedintele. Caci, modalitatea cat se poate de alambicata de vot i-a facut inclusiv pe politologii de peste Ocean sa recunoasca faptul ca “sistemul alegerii presedintelui este confuz pentru cei mai multi americani, care cred ca, atunci cand voteaza in favoarea candidatului preferat, ei voteaza in mod direct pentru acel candidat”. Sa explicam…

Sistemul de vot pentru functia suprema in stat functioneaza intr-un mediu constitutional bazat pe Colegiul Electoral sau Colegiul Electorilor. Acest Colegiu Electoral este format din 538 de electori si primeste, de la nivelul fiecarui stat al federatiei americane, un numar de electori egal cu numarul de membri ai Congresului SUA ce reprezinta statul in cauza. Mai pe intelesul tuturor, statul California are 2 senatori si 45 de membri ai Camerei Reprezentantilor si, ca atare, in Colegiul Eelectoral, California este reprezentata de 47 de electori. In cazul statului New York sunt 36 de electori, in cazul Floridei – 21, in cazul Texasului – 29 de electori etc.

Astfel, in momentul in care americanul se prezinta la urne pentru a-l alege pe viitorul presedinte, el isi da votul pentru cei 47 de electori californieni, pentru cei 29 texani, pentru cei 36 newyorkezi si asa mai departe, in functie de afinitatile prezidentiale pro-democrate sau pro-republicane.

Efectiv, cetateanul american voteaza pentru electorii respectivi care sunt dedicati sustinerii unuia sau a altuia dintre candidatii la Presedintie. Fiecare stat in parte are stabilit prin lege modul in care un cetatean poate sa ajunga elector. Asadar, in cele 50 de state, plus Districtul Columbia, sunt 538 de electori. Regula spune ca acel candidat care castiga majoritatea voturilor intr-un stat primeste si majoritatea voturilor in colegiul electoral al statului respectiv (cu exceptia statului Maine, in care exista un sistem proportional). Dupa scrutin, electorii fiecarui stat se intalnesc, in luna decembrie, si il desemneaza pe viitorul presedinte al SUA.

Asa cum arata Gitelson, Dudley si Dubnick, apar cel putin doua probleme in ceea ce priveste sistemul de alegere bazat pe Colegiul Electoral.

Prima ar fi aceea ca, in 21 de state americane, electorilor al caror candidat de partid castiga majoritatea votului popular li se

cere sa voteze acel candidat la intalnirea din decembrie. In celelalte 29 de state, insa, un elector nu este obligat, prin lege, sa sustina candidatul care a castigat la votul popular in statul respectiv. De la cel de al Doilea Razboi Mondial incoace, in sase scrutinuri electorale (!) s-a intamplat ca electori neloiali sa voteze impotriva candidatului care castigase votul popular in statul respectiv!

A doua problema care apare ar fi aceea ca exista posibilitatea ca un candidat la functia suprema sa poata fi ales prin majoritatea voturilor din Colegiul Electoral fara sa beneficieze de majoritatea voturilor cetatenilor (voturi populare). Asa cum arata istoria, un asemenea caz a avut loc in 1876, cand Rutherford Hayes a castigat alegerile pe baza votului majoritar al Colegiului Electorilor in ciuda faptului ca Samuel Tilden – contracandidatul sau – obtinuse majoritatea voturilor cetatenilor! S-a intamplat si a doua oara, in 1888, cand Benjamin Harrison a fost ales presedinte chiar daca Grover Cleveland obtinuse mai multe voturi ale cetatenilor!

Candidatii la Presedintia Statelor Unite sunt, astfel, cat se poate de constienti de faptul ca obtinerea majoritatii votului popular nu este intotdeauna suficienta pentru a intra in Biroul Oval de la Casa Alba. Marea batalie este data la masa electorilor. De aceea, arata analistii americani, se considera ca cine castiga sustinerea statelor California (47 de electori), New York ( 36), Texas (29), Pennsylvania (25), Ilinois (24), Ohio (23), Florida (21) si Michigan (20) castiga, teoretic, alegerile prezidentiale.

In cazul actualei campanii Bush vs. Kerry, nici unul dintre candidati nu a reusit sa atraga de partea sa toate cele sapte state cu mare pondere la masa electorilor. Este adevarat ca, cel putin in urma ultimelor sondaje de opinie, Kerry se stie ca si-a adjudecat California si Ilinois, ceea ce ii confera un atu interesant. Bush, insa, pare repartizat mai uniform in masa electorala. Batalia se da in Florida si Ohio – doua state cu pondere, care pareau indecise cu 24 de ore inaintea deschiderii urnelor.

Dincolo de aspectele tehnice ale sistemului electoral prezidential american, mi se pare relevant un lucru. Anume acela ca americanii folosesc un sistem consitutional-electoral ramas neschimbat din perioada in care acesta era chemat sa faca fata celor 13 state americane (1776). Cel care a pierdut batalia pentru votul direct in Conventia Constituanta – care a zamislit Constitutia SUA – a fost, la acea data, James Wilson, singurul delegat care a sustinut cu ardoare (dar fara succes!) alegerea directa nu numai a presedintelui SUA, dar si a membrilor celor doua Camere (Senatul si Camera Reprezentantilor).

Esecul scotianului emigrat in Pennsylvania in 1765, James Wilson, se rasfrange si astazi asupra sistemului electoral american.

Categories: Articole de interes general