M-am trezit visând și m-am grăbit la computer să nu uit ce visasem. Se făcea că eram într-o localitate din apropierea cercului polar împreună cu soția, o fetiță și un prieten. În condițiile aspre de acolo, cu foarte puțin soare și cu foarte mult viscol, vorbeam despre viață, despre esența și rostul ei.  Acum, că mă gândesc la ,,trezie“, îmi dau seama că eram în chiar esența vieții, căci pentru mine, viața, redusă la minimul ei, înseamnă tocmai aceasta: soția, copiii și prietenii.

Despre ce vorbeam cu prietenul meu? Ne  străduiam să alegem dintre trei versiuni posibile pentru o definiție a vieții. Voi pe care o preferați?

Viața este un bocet continuu, întrerupt doar de câteva bucurii inconștiete. Ne naștem plângând și plecăm din lume însoțiți de plânsul celor din jurul nostru.

Viața este on drum tragic spre sala de judecată. Călătorim însoțiți de un act de acuzare spre sala unui tribunal inevitabil și implacabil.

Viața este o călătorie spre un banchet de nuntă, iar istoria răsună de ecoul unei celeste și auguste invitații. 

R. Iov 5:7

R. Evrei 9:27

R. Matei 22:2

Categories: Amintiri, Teologice