Având în vedere ecoul și discuțiile avute de primul articol, vă supun atenției o completare a lui. Este extras dintr-un proiect de Constituția al RBA, făcut pe vremea când eram pe o poziție de influență și coordonare.

+++

Dumnezeu a rânduit să ne naştem români, în etnia unui popor aşezat în curbura Carpaţilor, “pe-un picior de plai, pe-o gură de rai …” Valurile şi vânturile vieţii ne-au strămutat în patriile noastre adoptive, SUA şi Canada. Şi-n primul caz şi-n cel de al doilea, noi recunoaştem providenţa lui Dumnezeu şi ne supunem ei cu bucurie.

Bisericile baptiste române găzduiesc viaţa spirituală a câtorva generaţii de români sosiţi pe aceste meleaguri în timpuri şi împrejurări diferite (înainte de cel de al doilea război mondial, în perioada României comuniste, în perioada reîntemeierii României capitaliste).

Pe lângă aceasta, Bisericile Baptiste Române sunt alcătuite din oameni aflaţi la etape diferite în procesul lor de asimilare în societatea majoritară (unii veniţi ca adulţi din România, alţii veniţi ca şi copii împreună cu părinţii lor, alţii ca tineri şi încă o categorie: aceea a copiilor şi nepoţilor născuţi în USA şi Canada.

Această diversitate de oameni a născut, aşa cum era şi normal, o diversitate de Biserici, legate totuşi împreună de moştenirea specific românească şi de dorinţa de a păstra şi transmite mai departe credinţa creştină curată.

Ca toate celelalte grupe etnice minoritare aflate în contextul unei alte culturii majoritare, şi românii baptişti se frământă cu

probleme caracteristice fenomenului de tranziţie născute din confruntarea între tradiţionaliştii conservatori şi înnoitorii progresişti. Aceste probleme fac ca aspectul şi formele de manifestare ale Bisericilor Baptiste Române să fie uneori diferite, dar toate încadrate într-o atmosferă de spiritualitate şi moralitate creştină.

Şi tot ca toate celelalte grupuri etnice din America, şi sfera de interes afectiv şi de participare este una dublă: sfera mişcării creştine baptiste din ţara mamă, România, şi sfera mişcării creştine baptiste din ţara de adopţiune, USA şi, respectiv, Canada.

Oricine se apucă să întocmească un Statut de Organizare şi funcţionare al unor biserici grupate într-o asociere voluntară se va lovi inevitabil de câteva obstacole. Numărul acestor obstacole se înmulţeşte şi mai mult atunci când avem de a face cu Biserici etnice româneşti cu specific baptist aflate în contextul culturii americane majoritare. Rândurile de faţă vor să identifice aceste obstacole şi să arate calea prin care am ales sa depăşim aceste obstacole.

+++

Uniţi prin trecutul petrecut în România, românii care trăiesc acum pe meleagurile Americii şi Canadei se deosebesc în privinţa viziunii pe care o au despre viitorul lor şi al Bisericilor Baptiste Române de aici.

Orice grup etnic (român, rus, chinez, etc.) aflat într-o altă cultură majoritară (puţini români între foarte mulţi americani) are de ales, în general, între trei viziuni distincte despre viitorul lui.

1. Supravieţuirea fără “contaminare”
2. Supravieţuirea cu “influenţare”
3. Supravieţuirea prin “asimilare”

1. “Supravieţuirea fără contaminare” alege pentru membrii grupului etnic (bisericile româneşti) o continuare a “felului de a fi” din clipa în care am părăsit teritoriul patriei mamă. Orice depărtare de la acest “specific” este privită drept o “americanizare păcătoasă”, o “lumifizare”, o “abandonare a standardelor noastre de sfinţenie”, o “decădere.”

Avantajul acestei poziţii este că ea garantează o anumita stabilitate (legalistă este drept) şi o anumită uniformitate pe care se poate crea specificul unei Asociaţii distincte de altele.

Dezavantajul acestei poziţii este că ea reprezintă o “îngheţare artificială în timp” (asemănătoare cu a menoniţilor sau amişilor). Este foarte uşor să-i identifici astfel pe cei ce au ajuns în exil înainte de cel de-al doilea război mondial, pe cei care au ajuns aici în timpul dictaturii comuniste şi pe cei ce ajung aici după ce România a revenit la “libertate”. Fiecare dintre aceste trei categorii are “România ei”, neasemănătoare cu cealaltă, fiecare dintre ele trăieşte într-o “insulă de timp şi de civilizaţie” care nu mai există în prezent şi care poate părea caraghioasă celor din România reală contemporană.

Un alt dezavantaj al acestei poziţii este că “izolarea faţă de cultura americană” nu poate fi nici absolută şi nici evitabilă. Ne “americanizăm” în acest creuzat al naţiunilor aşa cum au făcut-o toate celelalte grupuri etnice care formează astăzi poporul american. In lipsa acceptării acestei realităţi, bisericile române, ca şi toate celelalte biserici etnice, riscă să trăiască ruperi dureroase şi să se vadă părăsite de majoritatea celor suficient de tineri ca să se simtă “ca acasă” în societatea americană.

2. Supravieţuirea cu “influenţare” reprezintă o cale de mijloc prin care un grup etnic (o biserică română) continuă să-şi păstreze ceva din specificul ţării din care a venit, dar se transformă cu fiecare membru care se transformă, dobândind o identitate complexă, ca o combinaţie de două culori, în care predominantă va fi cea care este folosită în cantitate mai mare. Dacă emigraţia va continua în număr mare, biserica românească va avea un caracter predominant românesc. Dacă emigraţia va fi mai săracă, biserica va dobândi treptat un caracter mai american.

La urma urmei, poporul american este puţin irlandez, puţin englez, puţin german, puţin mexican, puţin portorican, puţin african şi, probabil, puţin, foarte puţin … românesc.

3. Supravieţuirea prin “asimilare” recomandă integrarea membrilor grupului etnic în societatea majoritară. În felul acesta, biserica română devine misiune a unei biserici mai puternice americane sau o secţie a bisericii americane. Ea îşi păstrează “specificul”, dar se integrează în strategia generală de lucru a bisericii americane.

Avantajul acestei poziţii este dobândirea unei stabilităţi garantate în parte de “supravegherea” exercitată de biserica americană, accesul la resurse misionare mai mari pentru lucrarea în România, o transferare fără crize a generaţiei mai tinere spre integrarea în biserica şi societatea americană, etc.

Dezavantajul acestei poziţii este accelerarea procesului de pierdere a identităţii etnice şi pierderea capacităţii de a face misiune între membrii aceluiaşi grup etnic. Românii vor fi mai puţin motivaţi să vină la o anumita biserică americană, doar pentru că sunt şi ceva români pe acolo. Ei ar veni poate mai repede la o biserică în care s-ar simţi mai mult “ca acasă, în România”.

Supraviețuirea prin asimilare devine însă inevitabilă în cazul în care bisericile noastre nu vor mai primi proaspăt sosiți din România. Fenomenul ar fi o repetare a situației din perioada 1950-1978, când din bisericile românești prospere de la începutul secolului XX n-au mai rămas decât mici grupuri izolate de români prin Cleveland, Detroit și Chicago.

Soluţia:

Pentru a face parte din aceiaşi Asociaţie, bisericile baptiste române vor trebui să respecte diferenţele de perspective asupra viitorului. Ele vor trebui să manifeste multă “elasticitate” în acceptarea unor manifestări care vor fi “recomandabile” în unele biserici, “tolerate” în altele şi “de nedorit” în altele.

Păstorii vor trebui să accepte pe alocuri folosirea limbii engleze, fără să mai zică: “Dacă-i las să vorbească în limba engleză, i-am pierdut, îşi vor lua un predicator mai bun decât mine în limba engleză” sau “Vor pleca în biserici americane!” Prin faptul că ne-am luat cetăţenia, majoritatea bisericilor române sunt de fapt astfel de “biserici americane”, este drept, formate din oameni care au venit la început din România şi care traversează o etapă de schimbări profunde în cultura şi civilizaţie.

Asociaţia va trebui să aleagă să fie neutră în astfel de dispute, lăsând la latitudinea fiecărei biserici locale să-şi aleagă specificul de funcţionare. Pe de altă parte, din dorinţa de a păstra printre noi pe cei care au sânge românesc, dar au dificultăţi de înţelegere a limbii române, Asociaţia Baptiştilor Români, asemenea tuturor celorlalte Asociaţii etnice, va trebui să se îngrijească să le ofere acestora un anumit segment în care să le îngăduie să se manifeste în limba engleză. Dacă nu va face aşa, Asociaţia îi va îndepărta de la sine pe unii din cei mai buni fii ai neamului nostru care s-au integrat deja plenar în societatea americană şi care ar putea fi unele din instrumentele lui Dumnezeu pentru binecuvântarea neamului românesc.

Categories: Articole de interes general