În cea dintâi parte a epistolei scrise creștinilor din Roma, apostolul Pavel n-a uitat nici de amestecul de evrei și neevrei de acolo și nici de tensiunile care se făceau simțite din când în când între minoritatea iudaică și majoritatea creștinilor dintre Neamuri. În capitolul 11, spre finalul scrisorii deci, apostolul crede că a spus destul pentru ca să confrunte teologic problema aceasta și să o rezolve o dată pentru totdeauna.

Cum s-a putut ca poporul evreu, ca întreg, să-L refuze pe Mesia? Purtătorii unui caracter unic în istorie, cum pot ei să se încăpățâneze în această atitudine?

Apostolul dă un răspuns dublu acestor întrebări. Pe de o parte această situația se datorează privilegiilor de popor ales, iar pe de alta se unei neascultări obraznice. Așa cum a prevăzut Dumnezeu, națiunea s-a lovit de Christos și de Cruce ca de o ,,piatră de potignire“.

Această tensiune dintre alegerea divină și încăpățânarea omenească va rămâne o contradicție imposibil de rezolvat pentru mintea noastră obișnuită să analizeze evenimentele linear, în secvențe de timp, nu în ansamblul eternității. Deocamdată, trebuie să le recunoaștem valabile pe amândouă, chiar dacă suntem neputincioși să le armonizăm.

În Romani 11, Pavel privește în viitor și declară că ,,alunecarea“ lui Israel nu este nici ,,totală“, pentru că există o rămâșiță care a crezut, și nici ,,definitivă“, pentru că Dumnezeu nu i-a lepădat, ci are de gând să-i aducă înapoi (Rom. 11:1-11).

Pavel merge apoi mai departe și ilustrează aceste adevăruri printr-o alegorie a măslinului, din viața căruia extrage două lecții practice.

Prima este un avertisment pentru Neamuri (mlădițele sălbatice care au fost altoite în măslinul străbun), cărora apostolul le spune să nu se laude și să nu se îngânfe;

,,Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu“ (Rom. 11:17-22).

Cea de a doua lecție este o promisiune pentru Israel (ramurile naturale ale măslinului), cărora Pavel le spune că pot fi altoite înapoi dacă nu stăruiesc în necredință:

,,Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?“ (Rom. 11:23-24)

Viziunea apostolului Pevel pentru viitor (pe care el o numește ,,taină“ în Rom. 11:25 sau descoperire) este că va veni o clipă când ,,numărul complet al Neamurilor“ și al Israelului va fi împlinit:

,, … dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?“

,,Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor“ (Rom. 11:12, 25).

Într-adevăr, Dumnezeu se va îndura și de unii și de alții:

,,Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. (Rom. 11:32).

Aceasta nu înseamnă că El îi va mântui pe toți oamenii, fără excepție, ci că pe cei pe care îi va mântui, îi va mântui fără să facă deosebire, făcându-i și pe unii și pe ceilalți părtași aceluiași har. Nu este de mirare că o asemenea perspectivă îl face pe apostol să izbucnească într-o ,,doxologie“, în care laudă bogăția înțelepciunii și îndurerii divine:

,,O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelesesunt căile Lui!

Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”

Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Rom. 11:33-36).

(traducere după John Stott, ,,Trough The Bible, Trough The Year“)

.

Categories: Studiu biblic