Un pasaj extrem de bogat în semnificații:

În chivot nu erau decât cele două table, pe care le puseseacolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.

În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor şi toţi leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau, la răsăritul altarului, cu chimvale, alăute şi harpe şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe – şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu (2 Cron. 5:10-14).

1. Chivotul nu mai conținea două din cele trei obiecte de aducere aminte. Lipseau vasul cu mană și toiagul lui Aaron. Unele din lucrurile pe care le face Dumnezeu sunt temporare, iar noi nu trebuie să le transformăm în obiecte de cult. Nu slujim obiectelor, ci Dumnezeului care le-a folosit!
   .
2. David a făcut rânduieli foarte precise despre modul în care trebuiau să slujească preoții la Casa Domnului, organizându-i în cete, dar cu această ocazie ,,rânduielile“ n-au fost respectate. Există ocazii în care Duhul Sfânt ignoră toate regulile și metodele prestabilite ca să ne descopere slava lui Dumnezeu într-un fel nou. Lăsați-L s-o facă! Nu slujim organizațiilor! Slujim Domnului!
   .
3. Oricât de frumoasă ar fi fost ea, clădirea Templului a fost ,,goală“ până când au dus în ea simbolul tronului lui Dumnezeu (v.2-10) și până când slava Domnului n-a umplut cu fumul prezenței divine întregul edificiu (v. 13-14) ! Tot așa a fost și atunci când Moise a încheiat constrcția Cortului Întâlnirii (Exod 40:33-38). Ceea ce L-a adus pe Dumnezeu înăuntru a fost cântarea  de laudă, când toți muzicanții s-au unit ,,într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” Știind acest fapt, ar trebui să dăm o mai mare închinării curate și sincere în adunările noastre. Dă-mi voie să te întreb: ,,Când cântă ceilalți cânți și tu din toată inima? Atragi și tu prin cântecul tău sleva lui Dumnezeu în adunare a copiilor Săi ?

Categories: Studiu biblic