Pentru unii plini de ,,empatie“ protestul creștin împotriva homosexualității pare o obsesie deplasată.

,,Există, spun ei, lucruri mult mai grave în lume. Unul dintre ele fiind și această lipsă de dragoste și simpatie creștină …“

Nu este drept să facem o ierarhie a păcatelor și a gradelor de vinovăție, deși îndeletnicirea este ispititoare, cum a dovedit-o și Dante Alighieri în celebra sa ,,Divina Comedia“ (aici) .

Există însă o ierarhie a pedepselor aplicate vizibil de Dumnezeu în istorie. Ele au fost și sunt manifestări ale ,,dreptății“ divine intrate în conflict cu ,,ne-dreptățile“ sau ,,strâmbăturile caricaturale“ provocate creației Sale de demonizarea oamenilor sau de îndepărtarea noastră catastrofală de El.

Homosexualitatea este o astfel de ,,deformare a creației“, o limită a decăderii peste care Creatorul n-a vrut să treacă. Ea este caracterizată printr-o preocupare perversă cu propria plăcere, fără preocuparea de a procrea, venind astfel în conflict deschis cu porunca dumnezeiască dată ca definiție-scop al omenirii: ,,Creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți pământul“ (Gen. 1:28; 9:1, 7, 19).

Societățile moderne ,,umaniste“ sunt astăzi caracterizate și de acest efect inevitabil al îndepărtării de voia lui Dumnezeu, infertilitatea.

,,Umanismul “a ajuns în mod foarte clar dăunător umanității!

Procuparea excesivă cu ceea ce poate oferi fericirea oamenilor, hedonismul contemporan exacerbat a dus Europa în faliment demografic.

Cu o natalitate care a făcut ca ,,sporul de populație“ să fie negativ, țările ,,avansate și civilizate“, Olanda, Norvegia, Belgia, Franța, Germania, etc. au o populație ,,îmbătrânită“ și intrată în criză. Cine le va mai apăra în caz de război? Cine le va asigura plătirea pensiilor? Din această panică s-a născut și ,,starea de necesitate“ dictată de Germania prin invitarea ,,refugiaților“ arabi ca să repopuleze bătrânul și impotentul continent european.

Homosexualitatea este hedonismul dus la extrem, trăirea lui la starea lui de febră. Foarte puțini homosexuali sunt ,,monogami“. Majoritatea au o mulțime scandaloasă de ,,parteneri fără parteneriat“. Sexul devenind astfel o ,,distracție fără consecințe“, un scop lipsit de scop, un scop prăbușit în sine.

Homosexualitatea nu este o ,,cale“, ci un sfârșit de drum, un ,,dead end“, peste care nu se poate sări decât prin ,,confiscarea copiilor emigranților“ și repartizarea lor în familiile denaturate de sterpiciunea homosexualilor și a lesbienilor.

Asta s-a dat în vileag în cazul familiei Botnariu din Norvegia.

Cum s-ar explica altfel ,,amabilitatea“ pe care o manifestă femeile liberale din aceste țări care în loc să se plângă de ,,violurile“ arabe declară sus și tare că le preferă în comparație cu ,,rasismul“ celor care-i condamnă pe cei ce le asaltează (!!!)

Este limpede că Dumnezeu s-a pronunțat răspicat împotriva anor astfel de ,,însoțiri nelegiuite“, considerându-le la fel de ,,împotriva naturii“ ca și pe cele dintre ,,specii diferite“. A te unii ,,homosexual“ este, pentru El, la fel de vinovat cu a ave sex cu un animal:

,,Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.

Să nu te culci cu o vită ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.

Să nu vă spurcaţi cu niciunuldin aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui“ (Lev. 18:23-25)

,,Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor“ (Lev. 20:13).

Despre vinovăția aceasta a creaturii în fața Creatorului se vorbește și în Noul Testament (Rom. 1:27; 1 Cor. 6:9; 1 Tim. 1:10). Este la fel de ,,împotriva naturii“ să vorbești despre o biserică a homosexualilor, cu pretind unii din san Francisco. Biserica este pentru cei scoși din păcate, printre care se enumeră bineînțeles și homosexualitatea:

,,Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Cor. 6:9-11).

Toată lumea știe că homosexualitatea a reprezentat ,,culmea depravării“ pentru care i-a ars în foc Dumnezeu pe cei din Sodoma și Gomora (Gen. 19) și ,,culmea decăderii“ pentru care aproape o întreagă seminție dintre cele douăsprezece ale poporului Evreu, seminția lui Beniamin,  a trebuit nimicită. Cât de importantă a fost nenorocirea aceea de pe vremea Judecătorilor? Dumnezeu îi acordă trei capitole într-o carte de numai 21, capitolele 19, 20 și 21. Păcatele evreilor și izbăvirile lui Dumnezeu sunt pezentate în acea carte în niște cicluri de spirale descendente. Sugestiv și necronologic, Dumnezeu a ales tragedia beniamiților ca s-o așeze tocmai la sfârșitul cărții, la nivelul ei spiritual cel mai de jos; ,,Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecarefăcea ce-i plăcea“ (Jud. 21:25).

Anul acesta am descoperit în Deuteronomul că homosexualitatea, ca decadență posibilă și probabilă, a fost profețită de Dumnezeu drept o constantă a istoriei (!).

Cartea Deuteronom se încheie cu o cântare pe care Dumnezeu însuși i-a dat-o lui Moise s-o scrie și să-i învețe pe evrei s-o cânte. Cântările au avantajul că, datorită melodiei, fixează mai repde și mai durabil în memorie adevărurile ,,textului“.

,,Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel. …

În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.

Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o şi, în cele din urmă, vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât să-L mâniaţi prin lucrul mâinilor voastre”. Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa întregii adunări a lui Israel: …

După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul” (Deut. 31:19, 22, 29-30; 45-47).

Cântarea conține profeția propășirii materiale a lui Israel, dar și a părăsirii evlaviei ascultării de El în acceptarea prăbușirii imorale păgâne:

,,Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior;
Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit!
Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,
A nesocotit Stânca mântuirii lui,
L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,
L-au mâniat prin urâciuni; … (Deut. 31:15-16).

Neascultarea lor de Dumnezeu le-a adus, spune cântarea, pedepsele divine (31:17-31).

În acest context al păcatului și al pedepsei, Dumnezeu reia metafora atât de cunoscută a Sodomei și Gomorei. Cetățile au fost nimicite de Dumnezeu încă în cartea Geneza, dar textul cântării spune că sămânța homosexualității va continua să rodească mereu în istorie. De fiecare dată însă, Dumnezeu o așteaptă cu aceeași mânie și cu aceeași inevitabilă pedeapsă:

,,Ci viţa lor este din sadul Sodomei
Şi din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sunt amare;
Vinul lor este venin de şerpi,
Este otravă cumplită de aspidă.

Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,
Pecetluit în comorile Mele?
A Mea este răzbunarea şi
Eu voi răsplăti! (Deut. 32:32-35).

 Când Richard Wurmbrand a scris cartea ,,Karl Marx satanist“ n-a făcut-o pentru că l-a urât pe Karl Marx. Dimpotrivă! Wurmbrand mărturisește că se face purtătorul de cuvânt al lui Karl Marx; că de acolo de unde este Karl Marx acuma și din felul cum, în sfârșit, înțelege el lucrurile, conținutul cărții este avertismentul aprig pe care el însuși îl vrea răspândit în toată lumea … (citește aici).

Tăcerea creștinilor în problema homosexualității ar fi la fel de vinovată cu tăcerea acelora care știu că podul este rupt, dar refuză să-i avertizeze pe cei ce continuă să conducă noaptea în mare viteză spre el …

Oricât de ,,nedorit“ ar părea avertismentul nostru de astăzi, la sfârșit vor fi mulți care să ne mulțumească.

Categories: Amintiri, Articole de interes general, Studiu biblic