(din studiul de aici)

Aceasta este ultima și cea mai mare dintre întrebări! Moise îi răapunde pe larg în Deuteronom 26-30. Viața este o continuă alegere. Ne aflăm mereu la intersecția dintre voia lui Dumnezeu și voia noastră. Putem alege pe unde apucăm să mergem, dar nu putem alege și unde vom ajunge! Consecințele alegerilor noastre sunt în mâna lui Dumnezeu.

Așa cum am arătat deja, Moise scrie această carte după tiparul tratatelor făcute între un împărat cuceritor și un popor luat în stăpânire. Dumnezeu este Împăratul iar Israel este poporul ales pe care l-a luat în stăpânire după ce i-a înfrânt pe egipteni. După ce le-a adus aminte ce a făcut Dumnezeu pentru ei și ce a cerut de la ei, Moise le-a enumerat termenii legământului, iar acum le explică ce avantaje vor avea dacă-L vor asculta și ce pedepse va trimite asupra lor dacă nu-L ascultă.

Orice privilegii atrag după ele și îndatoriri pe măsură. Observați că Moise vorbește despre aceste lucruri în prezența ,,bătrânilor lui Israel“ (Deut. 27:1) și a preoților (Deut. 27:9). El va ieși curând din scenă, dar poporul a trebuit să rămână sub autoritatea lui Dumnezeu exercitată prin autoritățile civile și religioase.

Ce le spune Dumnezeu evreilor prin Moise este ceva foarte neobișnuit. Locuitorii Canaanului au fost marori la împlinirea acestor porunci nemaintâlnite. Odată intrați în Canaan, Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-și întrerupă campania de cucerire pentru ca să împlinească poruncile primite în acest capitol. A fost o scenă nemaipomenită! Cred că cei din Canaan erau cocoțați pe crestele munților din jur și au privit cu uimire la ceea ce făceau evreii. În esență, Dumnezeu le-a arătat tuturor celor prezenți că stăpânirea țării Canaan nu va depinde de războiul cu popoarele care îl locuiau, ci de relația lor directă cu Dumnezeul lor. Puteți citi cum s-a petrecut evenimentul în Iosua 8:30-35.

Ce le-a poruncit Moise?

,,După ce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe care vă poruncesc azi să le ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var. Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste care să nu treacă fierul; din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi-de-tot Domnului, Dumnezeului tău; să aduci jertfe de mulţumire şi să mănânci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău. Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpându-le foarte desluşit” (Deut. 27:4-8).

Într-un defileu intramontan, poporul și-a publicat în văzul tuturor străinilor condițiile de conduită pe care se angajau să le respecte. Erau exact invers decât făcuseră canaaniții vinovați condamnați de Dumnezeu spre nimicire. Publicarea acestor angajamente a fost o anunțare indirectă a capetelor de acuzare din procesul intentat de Dunezeu împotruva canaaninților.

Dumnezeu le-a poruncit prin Moise evreilor să împartă cele doisprezece seminții în două și să le grupeze pe versanții Ebal și Garizim, plasați deoparte și de cealaltă a defileului. Ca într-un amfiteatru natural, conducătorii au trebuit să citească apoi blestemul, pe muntele Garizim și binecuvântările, pe muntele Ebal. Locul era încărcat de semnificații pentru că acolo ridicaseră altare Avraam (Gen. 12:6-7) și Ioacov (Gen. 33:17-20).

Pe muntele binecuvântărilor au fost rânduite să stea șase seminții, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif (Efraim și Manase) și Beniamin, toți fii ai lui iacov din cele două neveste ale lui. Pe muntele Ebal au fost rânduite să stea semințiile lui Ruben și Zabulon (ambii fii ai lui Lea) și semințiile lui Gad, Așer, dan șu Neftali, fiii lui Iacob prin țiitoarele nevestelor lui.

La fiecare articol citit solemn de leviți, poporul a trebuit să rostească cu voce tare: ,,Amin!“ Asta însemna nu numai că iau aminte la avertismentele primite, ci chiar le invocă să vină asupra lor dacă nu vor asculta. Iată lista blestemelor:

,,Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter şi care-l va pune într-un loc ascuns!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestematsă fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu soră-sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacră-sa!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sângele celui nevinovat!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’

‘Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia şi cine nu le va face!’ Şi tot poporul să răspundă: ‘Amin!’  (Deut. 27:15-26).

Binecuvântările promise poporului pentru ascultarea de Dumnezeu sunt enumerate în Deut. 28:1-14. Este interesant că poporul n-a mai trebuit să spună ,,Amin!“ după fiecare din ele. Mai mult, ele au fost urmate imediat de avertismentul că binecuvântările vor fi înlocuite cu reversul lor dacă poporul nu va asculta de Domnul. Oricine citete aceste avertismente recunoaște foarte repede condițiile prin care au trecut cei din poporul israel în istoria ulterioară descrisă în cărțile Vechiului Testament și în istoria ultimelor douzeci de secole ale ,,vremii Neamurilor“ de după lepădarea lui Christos. Avertismentele rostite de Moise au cuprins profetic și ceasul îndepărtării de Dumnezeu când Israel a vrut neapărat să fie ca toate celelalte neamuri și să aibă și ei un ,,împărat“:

,,Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră. Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de râs printre toate popoarele la care te va duce Domnul“ (Deut. 28:36-37).

Culmea pedepsei anunțate a fost belstemul ca poporul scos din robie să fie întors în robia egipteană:

,,Şi Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem: ‘Să nu-l mai vezi!’ Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe, şi nu va fi nimeni să vă cumpere” (Deut. 28:68).

Moise le-a spus evreilor că Dumnezeu nu va ezita să-i pedepsească în toate felurile posibile. Ca un tată desăvârșit, Domnul va aduce asupra lor și deliciul binecuvântărilor și disciplina amară a blestemelor. Un singur lucru nu va face însă Dumnezeu niciodată: să renunțe cu desăvârșire la ei.

Cuvinle rostite de Moise se încheie cu proclamarea pocăinței posibile celor care se vor întoarce, sub pedeapsă, la Dumnezeu:

,,Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.

Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti. 7 Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni. Şi tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.

Domnul, Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi, 10 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rânduielile Lui, scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău“ (Deut. 30:1-10).

Capitolul 30 se încheie cu un pasaj clar, concis și categoric, scris acolo ca o pecete peste toată Legea dată evreilor de Dumnezeu prin Moise:

,,Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.

Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, 18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. 

Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov” (Deut. 30:15-20).

Este interesant și semnificativ că, mii de ani mai târziu, femeia samariteancă i-a spus Domnului Isus că neamul ei, neprimit de iudei să se închine la Ierusalim, se închină pe Garizim, muntele binecuvântărilor. Răspunsul Domnului Isus a înlăturat vrăjmășia dinre iudei și samariteni, pentru că El venise să fie jertfă pe altarul ispășitor pentru toate neascultările noastre  (Ioan 4:20-26; Jud. 9:6).

Categories: Studiu biblic