(Iată încă o meditație care m-a sculat din pat, sâmbătă spre duminică, aproape miezul nopți și al lucrurilor)

În evaluarea lucrurilor care se întâmplă în Biserică există două aspecte diametral opuse, dar amândouă la fel de reale.

Pe de o parte, unii spun că fără nici o îndoială, Dumnezeu a avut o idee bună cu Biserica, dar a greșit atunci cand a dat-o pe mâinile oamenilor. Aceștia privesc Biserica ca pe o ,,caricatură“ a ceea ce ar fi putut fi, ca pe un rezultat nereușit al eforturilor omenești de ai fi pe plac lui Dumnezeu, ca pe o eșuare în ridicol a tuturor încercărilor noastre de sfințenie și de spiritualitate.

Pe de altă parte, există ceea ce a văzut apostolul Pavel în Biserică și, după el, ceea ce văd toți îndrăgostiții de Dumnezeu și de oameni, o ,,poemă“ a lui Christos cu care se va lăuda înaintea tuturor făpturilor cerești. Pentru aceștia, Biserica este cu mult mai mult decât ceea ce izbește ochii, deasupra și dincolo de lumea lucrurilor și stărilor omenești, o realitate cerească înfiptă în teritoriul stăpânit de cel rău, o ambasadă a Marelui Stăpân, un avanpost al împărăției viitoare, o colecție de pietre vii aflate într-un continuu proces de fasonare.

,, … pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru“ (Efes. 3:10-11).

Care din aceste două aspecte vi se pare mai ,,real“ în Biserica locală din care faceți parte?

Mă înfior când mă gândesc că eu nu văd întotdeauna ca și Christos, că nu simt ca și Christos și că nu mă angajez ca și Christos în zidirea acestei Biserici glorioase.

Nu știu cum (și câteodată nu știu nici de ce), dar Biblia îmi spune că într-o bună zi, când Christos va citi varianta Sa pentru Istoria Bisericii, domniile și stăpânirile cerești vor ajunge să cunoască, prin această Biserică, ,,înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu“ !

Dincolo de schizmele organizatorice, dincolo de războirile neînțelepte, dincolo de certurile din adunările noastre generale și de excluderile pricinuite de trăirea în păcat, Christos va avea ceva de arătat tuturor făpturilor din slavă, ceva cu care să se laude, ceva care să arate cât de înțelept este El și  cât de variată este această înțelepciune a Lui.

Extraordinar! De necrezut! Neașteptat! Și, mai ales, așa de ,,altfel“ de cum gândim unii dintre noi astăzi.

,,Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi“ (1 Cor. 12:4-6).

Astăzi, ne uităm unii la alții și ne nemulțumim unii de alții, dar va veni o zi în care uimirea întregii oștiri a cerului va fi și uimirea noastră:

,, … când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut“ (2 Tesal. 1:10).

Și, mă veți întreba dumneavoastră, unde este mă rog această mult prea minunată Biserică?

Nu mă întrebați pe mine! Întrebați-L pe Christos. Căutați-L pe El și când și unde Îl veți găsi pe El veți găsi și această Biserică slăvită a Lui. În marile mulțimi ale orașelor, în cătunele pitite pe coamele stinghere ale munților, în oazele pustiei și în igloo-urile celor din Antarctica, oriunde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui, este și Christos acolo.

Caută-L mai ales în bărbatul sau femeia cu care dai mâna frățește în fiecare zi de duminică; caută-L în partenera sau partenerul tău de viață, în părinții și în copiii tăi … Îți doresc din toată inima să-L găsești. Să-L găsești și să ajungi să-I admiri, uimit, lucrarea Lui minunată …

Categories: Amintiri, Teologice