Titlul: Numele cărţii vine de la două cuvinte din limba greacă: deuteros (a doua) şi nomos (lege) și este extras din Deut. 17:18.

În secolul III dinainte de Cristos, învăţăţii care au tradus originalul ebraic în Septuaginta greacă au combinat aceste cuvinte pentru a obţine titlul cărţii, în fapt, Deuteronomul nu este o a doua lege, ci o a doua lecturare a legilor pentru noua generaţie de evrei născuţi în pustie şi aflaţi acum în pragul intrării în Canaan.

În original, cartea poartă numele ,,Iată numele“. De ce?
Fiecare sinagogă are în fața adunării un dulap mare de lemn din care sunt scoase rând pe rând, sulurile cărților sfinte. Fiecare dintre ele este ținută într-un înveliș protector din pânză brodată. Când trebuie să fie identificate, sulurile sunt scoase și se pot citi primele cuvinte, cum s-ar spune ,,de pe prima pagină“. De aceea, în tradiția evreiască, fiecare carte a Torei, a Legii, a Pentateucului, poartă numele primelor cuvinte cu care începe feicare. Deuteronomul începe cu ,,Iată numele“ … de aceea se numete în ebraică ,,Sefer Devarim“, o prescurtare de la (Sefer) ve’eleh hadevarim. ,,Cartea sfântă ,,Iată numele“.

+++

Deuteronomul proclamă rolul unic pe care îl vor avea jertfele, dar subliniază că ele vor fi aduse  numai în capitala  țării, în fața unui locaș de cult unic (Deut. 12:1-28). Scopul a fost să dea închinării evreiești un caracter profund spiritual. Evreii trebuiau să-și trăiască viața cotidiană fără dependența de preoți sau altare locale. Chiar și la Ierusalim, Dumnezeu le-a interzis evreilor să intre ,,la El“ în Templu (gest unic în religiile lumii), de parcă le-ar fi spus: ,,Eu sunt cu voi la casele voastre, merg pe drum cu voi, sunt alături de voi pe ogoarele voastre“

,,Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. 7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deut. 6:6-7).

Această caracteristică a religiei evreilor a dus în Babilon la înfințarea ,,sinagogilor“, care n-au fost locuri pentru aducerea jertfelor, ci pentru studiul persistent și personal al Scripturilor, al Legii. Aceasta a fost o poruncă din cartea Deuteronom:

,,Moise a scris legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului şi tuturor bătrânilor lui Israel.

Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la Sărbătoarea Corturilor, când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul” (Deut. 31:9-13).

Cartea Deuteronomul ne învață că viața religioasă trebuie fundamentată pe existența unei revelații scrise și pe studierea ei. Foarte multe din atitudinile și practice specifice evreilor de pretutindeni și dintotdeauna sunt aplicații ale unor pasaje explicate de Moise:

Esența crezului evreiesc este recitată în pasajului din Deut. 6:4

,,Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn“

Tot de acolo vine și obiceiul evreiesc de a-I mulțumi lui Dumnezeu ,,după“ fiecare masă, Birkat Hamazon:

,,Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o“ (Deut. 8:10).

Rugăciunea pentru sfințirea Sabatului, Kiduș, este tot din această carte:

,,Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău“ (Deut. 5:12).

Postarea ,,mezuzei“ pe ușiorii ușii , purtarea tefilimilor (filacteriilor)  sunt tot porunci din această carte (Deut. 6:8-9; 11:18,20); la fel ca și purtarea ciucurilor de la marginile veșmintelor ca leac împotriva curviei (Deut. 22:12; Num. 15:38).

Grija față de cei străini și săraci este bazată și ea tot pe un text detaliat aici de Moise:

,,Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie, ca să facă faţă nevoilor lui. Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: ‘Ah, se apropie anul al şaptelea, anul iertării!’ Vezi să n-ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el arstriga către Domnul împotriva ta şi te-ai face vinovat de un păcat, ci să-i dai, şi să nu dai cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de care te vei apuca.

Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: ‘Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta’ (Deut.15:7-11).

Categories: Teologice