,,Recapitularea“ evenimentelor care s-au petrecut și a conținutului Legii îi dă ocazia lui Moise să răspundă în Deuteronom la câteva întrebări pe care le-ar putea ridica ,,generația pustiei“.

Cine a fost de vină că Moise n-a intrat în Canaan?

Ceea ce surprinde în această rememorare a istoriei din cărțile anterioare este ,,dâca“ (necazul) cu care Moise dă vina pe popor pentru faptul că i s-a interzis lui să intre în Canaan:

,,Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea“ (Deut. 1:37).

,,Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!’ Dar Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: ‘Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta“ (Deut. 3:25-26)

,,Şi Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi a jurat că eu să nu trec Iordanul şi să nu intru în ţara aceea bună pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău.“ (Deut. 4:21).

O altă problemă pe care o am personal cu Moise (de parcă aș avea dreptul!) este să cred că afirmația:

,,Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului“ (Numeri 12:3).

ar fi fost scrisă chiar de el! Ar fi un fel de ,,laudă-mă gură/că d-aia îți dau de mâncare“, un echivalent al lui ,,sunt modest și sunt mândru de modestia mea!“ Mi-e mult mai la îndemână să cred că afirmația a fost adăugată ca un comentariu de un editor ulterior, care a pus într-un volum toate fragmentele însemnărilor făcute de Moise de-a lungul călătoriei prin pustie (poate Iosua, poate Ieremia, mult mai târziu).

Existența unor astfel de editori ulteriori este cerută de toate pasajele biblice în care apare ,,actualizarea“ pentru contemporani a evenimentelor descrise. Ea este marcată de expresia ,,până în ziua de azi“ (Gen.32:32 și în alte locuri ca Deut. 34:6; Iosua 4:9; 5:9; 1 Sam. 5:5; 1 Regi 9:13; etc.).

Cum ar fi arătat Israelul fără cele Zece Porunci? – Deut. 4:5-8

Orice creație este însoțită de un ,,mod de întrebuințare“. Israelul a avut privilegiul de a primi de la Dumnezeu parametrii perfecți în care poate funcționa optim ființa umană. Moise vorbește despre acest extraordinar avantaj pe care l-au avut evreii în comparație cu celelalte popoare:

,,Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!’

Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?

Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?“ (Deut. 4:5-8).

Fără ghidul celor Zece Porunci, evreii ar fi fost ca toate popoarele care se leapădă astăzi de moștenirea iudeo-creștină. Viața lor este guvernată de un revers al celor Zece Porunci.

Pentru cine a fost dat Sabatul?

Sabatul este direct legat de Moise și de poporul Israel, nu de Biserica Nou Testamentală. El nu este amintiti ca o practică în viața patriarhilor Avraam, Isaac și Iacov, care au umblat pe pământ cu Dumnezeu. Sabatul a pare în revelația primită de Moise pe Muntele Sinai, mai întâi în cea despre zilele creației și apoi cea despre Cele Zece porunci. Unul din textele lămuritoare în această problemă plasează Sabatul direct în contextul istoriei evreilor, nu al istoriei generale a omenirii:

,,Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.

Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă“ (Deut. 5:15)

Sabatul este un simbol al Vechiului Legământ care vestea odihna pe care ne-o va dărui lucrarea desăvârșită a lui Christos în Legământul cel Nou.

În ziua de Sabat, ca și în timpul celorlalte sărbători cu semnificații mesianice, nici un evreu nu avea voie să facă ,,o lucrare de slugă“ (Lev. 23:7,8,21,25,36,36; Num.28:18-25, etc.). Sluga este ,,datoare“ să-și merite existența prin muncă. Noi am fost salvați de Christos, Robul Domnului, care ,,s-a făcut urzitorul unei mântuiri așa de mare“ pentru noi. În fiecare zi, noi intrăm în odihna Lui (Evrei 3) și trăim într-un Sabat veșnic.

De ce i-a ales Dumnezeu pe evrei?

Moise le spulberă evreilor orice pretenție de popor superior, arătându-le că alegerea lor s-a făcut ,,în ciuda“ a ceea ce sunt ei, nu ,,pentru“ ceea ce sunt:

,,Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.

Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti, căci tu eşti un popor tare încăpăţânat. Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost!“ (Deut. 9:4-7).

Moise le aduce aminte că au fost în pericolul de a fi nimiciți de Dumnezeu din pricina vițelului de aur și numai mijlocirea lui stăruitoare L-a făcut pe Dumnezeu să n-o facă (Deut. 9:8-29). Chiar și Aaron ar fi fost ucis de Dumnezeu dacă nu îl scăpa intervenția lui Moise:

,,Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el“ (Deut. 9:20).

Singura explicație a alegerii evreilor, spune Moise, a fost faptul că Dumnezeu i-a iubit. De aceea, singurul răspuns pe care-l așteaptă Dumnezeu de la ei este o ascultare motivată tot pe iubire:

,, Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi“ (Deut. 10:14-15).

,,Să iubeşti dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui“ (Deut. 11:1).

De ce și-a dus Dumnezeu poporul în Canaan?

Spre deosebire de Egipt, care trăia prin sistemul de irigare asigurat de debitul bogat al Nilului, țara în care a hotărât să-și așeze Dumnezeu copiii era  ,,dependentă de bunăvoința și dărnicia cerului“. Canaanul nu avea un fluviu care să-i asigure resurse de apă pentru agricultură, ci depindea în totul de sistemul climatic în care ploile timpurii și târzii erau strict necesare pentru belșug:

,,Căci ţara în stăpânirea căreia vei intra nu este ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde îţi aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul (prin canale de irigare) ca pe o grădină de zarzavat.

Ţara pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului; este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău, şi asupra căreia Domnul, Dumnezeul tău, are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârşitul anului.

Dacă veţi asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi dacă-I veţi sluji din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, El va da ţării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, şi-ţi vei strânge grâul, mustul şi untdelemnul; de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite şi vei mânca şi te vei sătura.

Vedeţi să nu vi se amăgească inima şi să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile şi n-ar mai fi ploaie; pământul nu şi-ar mai da roadele şi aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul“ (Deut. 11:10-17).

(extrase din comentariul scris aici)

Categories: Studiu biblic