
Inchipuiti-va ca ati avea un copil caruia ii place sa se joace cu un catel favorit si ca intr-o buna zi, catelusul sare pe strada si este calcat de un camion. Imaginati-va baietelul stind linga trupul ciinelui zdrobit si alaturi de el imaginati-vi-l pe soferul camionului, care a oprit masina sa vada ce s-a intimplat. Imaginati-va ca-l auziti pe sofer spunind: “Bine ca a fost doar ciinele acesta nebun. Mi-era teama de altceva mai rau. Alta data sa-ti tii ciinele in curte.” si tragind o injuratura a plecat mai departe cu camionul lui. In urma lui, copilul a ramas cu lacrimi in ochi. Linga catelul zdrobit s-a asezat intre timp si inimioara lui zdrobita.
In fata acestui tablou tragic se opreste inca un trecator. Este un om cu inima buna. El ridica trupul ciinelui de pe carosabil si-l aseaza cu grija pe iarba. Desi, grabit, el gaseste suficient timp ca sa stea de vorba cu copilul si sa-i spuna citeva vorbe de mingiiere. Inainte de a pleca, intreaba: “Este tatal tau acasa?” Cuvintele lui au ceva din caldura unei mingiieri duioase.
Imaginati-va acum ca sinteti pe drum cu masina si v-a explodat un cauciuc. Din pacate nu aveti nici unul de rezerva. Din goana traficului, un alt sofer lasa geamul jos si va striga ironic: “Norocosule!”. Un altul se opreste si se apropie spunind: “Va pot ajuta cu ceva?” Cuvintele celui dintii apasa cu nesimtire pe o rana deja facuta, in timp ce vorbele celui de al doilea sint ca un balsam alinator.
De mult, un om a cazut intre tilhari in timp ce calatorea intre doua orase. Tilharii l-au batut bine si l-au jefuit de tot ce avea, lasindu-l aproape mort la marginea drumului. Fara ajutor, omul acesta ar fi murit. Mi-l imaginez cum statea asa, zdrobit in trup si in suflet si se intreba singur: “Mor sau vine cineva sa ma scape?” Mi-l imaginez auzind cu bucurie pasii cuiva care se apropia pe drum si parca simt ca …
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
A vorbi, discuta, scrie despre bunătate este fascinant și e nevoie de multe cuvinte. A practica bunătatea este nevoie de Cuvânt și voință. Unul din multele ingrediente ale bunătății (iertarea, simpatia, compasiunea) este empatia.
În meditațiile mele despre empatie aici este de” outcome” pentru mine:
În relația cu semenii eu aș putea fii corect din punct de vedere politic (politicos), din punct de vedere al bunului simț sau/și din punct de vedere biblic(cristic).
De primul aspect , cel politic, se ocupă media din plin. Eu nu.
De al doilea, aș porni de la zicerea” drumul spre iad este pavat cu intenții bune”. Când vine vorba de a cenzura ceea ce las să intre în intimitatea ființei mele , pot spune că drumul spre controlul gândirii și a vorbirii mele este pavat de eforturile și strădaniile semenilor mei de a-mi proteja simțămintele. Există o categorie de oameni care cu toate că sânt sinceri în ceea ce cred, reușesc să inventeze probleme și conflicte prin care apoi încearcă să iasă în evidență și să influențeze. Aceștia ne ațâță și ne irită spre supărare apelând la noțiunile de egalitate, dreptate și empatie, fără a considera consecințele. Desigur că soluția corectă este să nu te mai străduiești să protejezi simțămintele altuia. Simțămintele tale sânt problema ta, nu a mea. Și viceversa.
Un adevărat respect și împuternicire primesc atunci când consider semenii din jurul meu ( conservatori sau liberali, religioși sau agnostici, privilegiați sau victime) adulți. Ființa umană nu este un robot condus de drivire și declanșatoare pe care nu le pot controla. Dimpotrivă, avem abilitatea să decidem să nu ne ofensăm, avem abilitatea să discernem intenția, avem abilitatea de a separa acțiunile altuia, sau provocarea sau ignoranța, de propria noastră persoană. Evoluția conștiinței – aceasta este ceea ce ne separă de animale. Ceea ce deasemenea ne separă este capacitatea noastră de empatie (capacitatea de a înțelege și de a împărtăși emoțiile și simțămintele altei persoane). Dar este alegerea fiecăruia dintre noi de a decide cât de empatic (simțitor) să fim față de altă persoană. Unii sântem mai direcți, mai duri, alții mai grijulii. Unii dintre noi găsesc umor în aproape orice, alții nu.
Important este să înțelegem că aceia dintre noi care cred în și trăiesc o viață mai senzitivă nu putem să impunem altor semeni aceiași sensibilitate. Un astfel de comportament ar contrazice scopul empatiei.
Dacă o persoană are succes în încercarea de a mă provoca, trebuie să realizez și să recunosc că mintea mea este complice în provocare. Controlul și disciplina propriilor mele reacții mă poate face o persoană de succes care poate aduce o contribuție pozitivă pentru o societate mai funcțională.
Cred că nimeni nu vrea să trăiască într-o societate fără așteptări unul de la altul. Dar în dorința de a vedea lucruri bune întâmplându-se, nu trebuie să fiu împovărat de grija și efortul de a nu ofensa sau de obligația de a face fericit pe toată lumea.
Ce spune Biblia
1 Cor. 1: 10 ” Să fiți uniți în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire”
Romani 12 :16 ” Aveți aceleași simțăminte unii față de alții”
Fiecare din noi, fiecare om, are un loc privat, un loc secret care este ființa noastră interioară, în care locuiesc gândurile, simțămintele, sentimentele. Fiecare persoană are și trebuie să folosească capacitatea de a proteja acest loc tainic.
A lăsa să intre simțăminte străine, ofense, jigniri în mine este mai mult vina mea decât a agresorului.
Când îi dau voie lui Isus să stăpânească și să domnească în ființa mea interioară, atunci protecția este asigurată sută la sută și voi avea libertatea să-mi manifest empatia doar față de persoanele în a căror ființă interioară stăpânește același Domn.
Astfel cele două versete de mai sus pot fi reale și funcționale.
Doamne ajută-mi!