Pentru cei ce parcurgeți Biblia anul acesta în ritmul stabilit de ,,Resurse creștine“, iată o completare pe care am făcut-o la comentariul despre cartea Levitic:

Conţinutul cărţii: Să spunem de la început că au existat patru plîngeri majore împotriva conţinutului acestei cărţi.

Mai întîi au fost aceia care au susţinut că este imposibil să poţi înţelege şi explica ritualurile şi simbolurile cărţii Leviticul. Pentru aceşti critici, citirea cărţii nu poate aduce nici un fel de cîştig spiritual.

Apoi sînt cei ce susţin că oricum cartea aceasta nu prezintă nici un fel de importanţă pentru creştinii de astăzi deoarece aşezămintele legămîntului Mozaic sînt depăşite şi n-au nici un fel de aplicabilitate în Biserică.

A treia plîngere este aceia că impresia generală produsă de rigorile şi aşezămintele crude şi sîngeroase descrise în acest text sînt în contradicţie clară cu imaginea despre Dumnezeu pe care ne-o pun înainte celelalte cărţi ale Bibliei.

În sfîrşit, a patra plîngere împotriva Leviticului vine din partea celor care zic că este foarte dificil de studiat această carte din cauză că nu este exprimată într-o expunere ordonată. Este uşor să urmăreşti desfăşurarea evenimentelor în Geneza şi Exodul, dar este aproape imposibil să înţelegi cum se succed lucrurile în Leviticul.

Un foarte scurt cuvînt introductiv despre conţinutul Leviticului va risipi imediat aceste pretinse obstacole şi va arăta că această carte nu este depăşită de loc, că abundă în valori spirituale fără de care creştinismul veacului acesta ar fi mai sărăcit, că îl prezintă pe Dumnezeu în toată splendoarea caracterului Său şi că textul ei urmăreşte un plan prestabilit, armonios şi bine alcătuit. Toate cărţile care urmează în Biblie după Leviticul sînt marcate de culoarea specifică a acestei cărţi. Iată de ce este impoartant să o cunoaştem şi să ne familiarizăm cu terminologia şi cu conţinutul ei.

Leviticul – cartea sfințirii

Știind că Dumnezeu a dorit să ,,sfințească“ poporul evreu, adică să-l pună deoparet dintre toate celelalte popoare și să-l facă părtaș ,excelenței“ naturii divine, conținutul Leviticului poate fi sintetizat ca răspuns la câteva mari întrebări:

1. Cine poate păcătui?
2. Cine poate fi iertat?
3. Pe ce bază iartă Dumnezeu?
4. Ce vrea să sfințească Dumnezeu?

Cine poate păcătui? Dacă citiți cu atenție veți observa ordinea în care sunt amintiți cei ce ,,ar putea păcătui“: ,,Preotul care a primit ungerea“ (Lev. 4:3), ..toată adunarea“ (Lev. 4:13), ,,o căpetenie“ (Lev. 4:22) și ,,oricine“ (Lev. 5:1, 13). Cu alte cuvinte, oricine poate păcătui, de la Marele Preot și până la omul cel mai neînsemnat din țară. Mesajul este în deplin acord cu contextul larg al Bibliei (Rom 3:10-12).

În ce privește iertarea, poate fi iertat oricine. Există posibilitatea ca fiecare păcătos să fie reinstaurat în părtășia cu sfințenia divină.

Pe ce bază iartă Dumnezeu? Pe baza jertfei. Principiul acesta este repetat, repetat și iar repetat. Sânge, sânge și iar sânge. Cortul Întâlnirii semăna câteodată cu un veritabil abator, iar altarul era stropit din belșug cu sânge. Mulțimea acestor repetări trebuia să-i pregătească pe evrei pentru primirea Marei Jertfe de ispășire despre care ni se vorbește așa de amănunțit în Epistola către Evrei (Evrei 9 – 10). Principiul stabilit în cartea Levitic este acesta:

,,Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare“ (Evrei 9:22).

Pentru ca Dumnezeu să poată sta în părtășie cu poporul evreu păcătos, jertfa de pe altar trebuia să fie ,,necurmată“:

,,Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc“ (Lev. 6:12-13).

Oricine poate vedea în această imagine simbolul Jertfei permanente a Domnului Isus, așa cum este explicat în cartea Evrei:

,,Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa“ (Evrei 9:24-26).

Ce vrea Dumnezeu să sfințească?  Leviticul așează îm perspectivă panorama lucrurilor pe care vrea Dumnezeu să le umple de asemănarea cu El. Iată conținutul cărții așezat în această perspectivă progresivă:

– Jertfe sfinte (1-7)

– O preoție sfântă (8-10; 21-22),

– Un popor sfânt (11-17),

– O țară sfântă (18-20; 23-27)

Apostolul Petru face o aplicație practică a cărții Leviticul la viața celor din Biserică, recomandându-ne astfel indirect să nu neglijâm citirea acestei cărți:

,,Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos“ (1 Petru 2:5).

Într-adevăr, fără metoda lui Dumnezeu de rezolvare a problemei păcatului și de îmbrăcare a oamenilor în sfințenia Lui, mare parte din simbolistica Noului testament ne-ar rămâne foarte dificil de înțeles. De exemplu, apostolul Pavel descrie consacrarea creștină, acest aspect al sfințirii practice, în termenii prestabiliți în cartea Leviticul:

,,Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.“ (Rom. 12:1).

(întregul comentariu se află aici)

Categories: Studiu biblic