Istoria evoluează în cercuri mari (Solomon în Eclesiastul cap.1). Unele ,,scenarii“ se repetă simetric cu același popor, altele se suprapun peste istoria altor popoare.

Acum, când am ajuns cu citirea anuală a Bibliei în cartea Exodul, am dat peste o asemenea simetrie în care evenimente din istoria evreilor se suprapun peste evenimente care se petrec cu poporul român.

Textul ne informează de tulburările și bucuriile din viața lui Moise. Numele dat de el copiilor lui sunt veritabile ferestre spre trăirile lui lăuntrice. După ce a scăpat de sabia lui Faraon, Moise a ajuns să-și trăiască ,,înstrăinarea“ de ai săi în pustiul Madianului. Eliezer și Gherșom sunt numele alese de el pentru băieții lui, dar ele definesc și etapele prin care a evoluat psihologic acest om.

,,Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.

A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină”, iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon” (Exod 18:1-4).

Suprapuse peste istoria recentă a românilor, numele celor doi fii spun că ,,după ce am scăpat de sabia lui Ceaușescu“, am ajuns astăzi (mulți, dacă nu toți) să trăim ,,străini într-o țară străină“.

Interesant .. foarte interesant și, sentimental, adevărat!

Categories: Amintiri, Teologice