Aflăm că penticostalii norvegieni sunt liberi, nu sunt persecutați și o duc bine merci, că au un stat minunat care-i ocrotește pe ei și copiii lor, că se simt mândri de isprăvile lor naționale și de fiorduri. Trimit telegrame iubitului conducător asigurându-l de stima și mândria lor. Ies cu piepturile în bătaia flintelor de pe facebook-rile și blogurile românești și apără vașnici imaginea patriei când ea este terfelită de niște neisprăviți de români adunați de-avalma prin piețele orașelor europene și americane. Bravo domnilor! Că frați în Domnul mi-e cam greu să vă zic.

Citindu-vă rândurile mustind de patriotism și libertate, mă tot gândeam că parcă mai auzisem undeva asemenea luări de poziție. Ba chiar am fost pus să traduc odată pe unul ca voi, în timpul unei vizite a unor senatori americani la biserica din Oradea pe care comuniștii voiau să ne-o dărâme. Era tot un fel de norvegian și…