(Editorial Cireșarii)

În topul celor mai folosite cuvinte la români se află cuvintele Dumnezeu şi mama. Nu ar fi mare problemă acesta, problema apare în scopul folosirii acestora şi anume în scopuri bune sau mai puţin bune. Cum majoritatea românilor se declară creştini, vom observa scopurile mai puţin bune care din păcate se regăsesc tot mai des printre creştini.

Unul din lucrurile pe care nu ar trebui să îl omită nici un creştin ar fi folosirea „economiei de cuvinte”, mai ales pe vremuri de criză. E bine de ştiut că Dumnezeu ne va lua la rost pentru fiecare cuvânt pe care l-am folosit, fie că l-am folosit în scopuri bune, fie în scopuri mai puţin bune. Ne va mai întreba în ce context i-am folosit numele, mai exact dacă am respectat porunca: „Să nu iei în deşert numele Domnului”. Probabil mulţi oameni se folosesc de numele lui Dumnezeu pentru „urările” de zi cu zi, unii pentru urări mai rare, iar alţii fac trimitere la Dumnezeu cum fac creştinii la biserică, doar că ei o fac din altă parte şi cu scopuri mai puţin creştine. Chiar dacă mulţi folosesc aproape involuntar şi inconştient numele lui Dumnezeu, să nu ne înşelăm, Dumnezeu nu se lasă batjocorit de nimeni, chiar dacă mulţi trăiesc cu iluzia că Dumnezeu aude doar duminica sau nu aude deloc.

Chiar dacă noi românii ne facem că uităm şi nu auzim, să nu uităm ceva: Dumnezeu nu e român!

Andrei Pop

(primită de la sora Brașov)

Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.

Ieremia 15.20

Stăruinţa în temerea de Dumnezeu şi credinţa în El îl face pe un om ca un zid de oţel pe care nimeni nu poate să-l dărâme. Numai Domnul poate să facă astfel de oameni: şi aceştia sunt necesari şi în Biserică şi-n lume, şi mai ales pentru vestirea Evangheliei.Pe aceşti oameni ai neprihănirii care nu se împacă niciodată cu păcatul, oamenii decăzuţi din vremea noastră îi vor prigoni cu furie. Nimic nu îl înfurie mai tare pe Satana şi ceata lui, decât hotărârea de a rămâne în neprihănire. După cum o armată vrăjmaşă înconjoară un loc întărit, tot aşa oamenii atacă tăria sfântă a unui om hotărât. Dar ei nu îi vor birui nicidecum pe aceia pe care Dumnezeu i-a încins cu puterea Sa. Asupra celor slabi care sunt luaţi de orice vânt de învăţătură, este de ajuns să sufle un vânt şi aceştia se duc; dar aceia care sunt întemeiaţi pe învăţătura harului, au o putere care-i face să rămână tari ca stâncile în mijlocul mării înfuriate.De unde vine această tărie? „Eu sunt cu tine” zice Domnul: iată explicaţia. Domnul ştie să izbăvească sufletele credincioase de loviturile vrăjmaşilor lor. Oştiri întregi pot să ne înconjoare, dar Domnul oştirilor este cu noi. Noi nu vom da înapoi nici o centimă, căci Domnul ne ţine pe poziţia noastră şi cu El vom rămâne totdeauna pe această poziţie.

Categories: Studiu biblic