(Editorial Cireșarii)

Luca 9:26 „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri”. Ruşinea este o „boală” frecventă prin rândul tinerilor creştini. O „boală contagioasă” care din păcate tinde să se răspândească tot mai mult în biserici. Să-mi fie ruşine de El? Îmi pun şi eu această întrebare în inima mea… Şi îmi răspund tot cu o întrebare… Dar oare Lui de ce nu i-a fost ruşine de noi când a luat asupra Sa toate păcatele noastre? Şi Biblia îmi răspunde: Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. De ce nu s-a ruşinat El de mine? Pentru că m-a iubit cu adevărat… Slavă Lui!

Ne este ruşine să spunem în jurul nostru că suntem pocăiţi! De ce este atât de ruşinos acest cuvânt plin de semnificaţii? Ne ruşinăm de Creatorul nostru pentru că nu-L cunoaştem îndeajuns şi pentru că nu I-am predat toată inima. Spunem de pe vârful buzelor că Îl iubim atât de mult, dar la prima încercare Îl părăsim, Îi întoarcem spatele şi mergem la pas cu lumea pentru că ne este ruşine să-L recunoaştem în toate căile noastre. Sau ne este ruşine de El pentru că faptele noastre nu sunt demne de un copil al lui Dumnezeu? Iată ce spune Ezra 9:6  „Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri”. Atunci când greşim în faţa lumii ne ruşinăm, dar oare în faţa lui Dumnezeu? Cum stăm cu ruşinea faţă de Dumnezeu? Sau credem că Dumnezeu ne va tolera la

nesfârşit nelegiuirile? Stau şi mă întreb: „Oare câtă iertare mai este la Dumnezeu pentru tot ce am greşit?”. Dacă astăzi suntem ce suntem, e pentru că harul Lui s-a înnoit faţă de noi. Şi în fiecare dimineaţă Dumnezeu Îşi înnoieşte bunătăţile şi ne primeşte la El aşa cum suntem.

Psalmul 119:6 „Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!” Nu vom roşi niciodată de ruşine atunci când cunoaştem Legea Lui şi o împlinim în viaţa noastră la orice pas. Cei din lume, care privesc la viaţa noastră trebuie să-L vadă pe Hristos. Umblarea noastră şi felul de trăire trebuie să aibă impact asupra celor din jurul nostru. Şi când vom învăţa să trăim după Cuvântul Domnului, cei din jurul nostru se vor uita la viaţa noastră şi vor putea spune: „Cu adevărat este un copil de Dumnezeu!”  Doamne ajută-ne să arătăm lumii că suntem fii Tăi, născuţi nu din voia firii, ci din Dumnezeu.

Isaia 50:7 „Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine”. Atunci când mergem să ne angajăm, şi ni se cere Curriculum Vitae, la rubrica religie, ori scriem „creştin” ori „ortodox”. De ce? Credem că vom avea avantaje dacă vom fi în rând cu toată lumea. Şi aşa ne lepădăm de Dumnezeu şi ne mulţumim să fim „pocăiţi” doar de duminica şi numai în biserică. Dumnezeu promite că ne ajută, dar atât timp cât Îl vom recunoaşte în toate căile noastre, El ne va netezi cărările. Poate vom pierde o anumită funcţie sau un job mai bănos, dacă vom spune că suntem pocăiţi, dar să ştiţi că Dumnezeu niciodată nu ne va lăsa de ruşine. El este Cel care se îngrijeşte de viitorul nostru atunci când noi ne încredinţăm viaţa în totalitate în mâna Lui şi Îl vom lăsa să ne conducă. Psalmul 25:3 „Da, toţi cei ce

nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei”. Domnul să cerceteze inimile noastre şi să fim conştienţi că despărţiţi de El nu putem face nimic. Şi să luăm aminte la glasul profetului Ţefania 2:1 care zice: „Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine”.  Domnul să ne ajute să ne venim în fire, să nu ne mai ruşinăm de El (Romani 10:11, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”) şi de a spune că suntem pocăiţi!!!

Doresc ca fiecare tânăr şi tânără să cugete la următorul verset: 2 Timotei 2:15 „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului”. Mă rog Domnului să îndepărteze de la noi orice urmă de ruşine şi să ne dea putere să ne încredem mai mult în El şi în promisiunile Lui.

Chiar dacă vom pierde prieteni sau un loc de muncă, chiar dacă vom suferi pentru că purtăm numele de „pocăit” să nu uităm că înaintea noastră au fost creştini care au plătit cu viaţa încrederea lor în Dumnezeu. Apostolul Petru ne dă un sfat, de care ar trebui să ţinem cont şi să-l purtăm în inima noastră zi de zi atunci când ne vine greu să spunem: „Sunt pocăit”! 1 Petru 4:16 „Dimpotrivă, dacă sufere pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta”. Ajută-ne, Doamne, să Îţi mulţumim pentru frumosul nume ce ni l-ai dat, acela de a fi copiii Tăi. Şi te rugăm Tatăl nostru să ne ajuţi să purtăm cu cinste Numele Tău în orice loc.

Aş vrea să închei cu un verset tare drag inimii mele, o parte din rugăciunea lui Ezra… Ezra 9:8 „Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi, şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel Sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre”.

Domnul să binecuvânteze vieţile noastre şi oriunde vom merge, orice vom face, să nu ne mai ruşinăm de El, ci să purtăm cu cinste numele de pocăiţi! Amin!

Flory Pătru

Categories: Maxime si cugetari