Fără îndoială, nu există muritor în stare să pătrundă adâncimile și înălțimile acestui dialog dintre două persoane ale Sfintei Trinități. Numai când vom fi cu El, în El și cu El în slava viitoare vom putea pricepe mai mult. Până atunci zgâriem textul puțin, doar pe la suprafață. Și așa și totuși este hrană destulă și îndestulătoare pentru cel flămând după eternitate.
Textul din Ioan 17 menționează de șapte ori ceva din specificul acestui grup de oameni. Găsim o perspectivă a individului, o viziune a slavei, a veșniciei, a alegerii din cer. Dumnezeu ne-a “dat Fiului“ mai înainte ca noi să ne naștem!
- O relatie specială 17:2
- O hrană specială 17:6 (Evrei 1:1-2)
- O poziție specială 17:9
- O providență specială 17:11 ,,ai Tăi, dați-Mi“
- O grijă specială din partea lui Christos 17:12
- O excepție specială 17:12
- O perspectivă specială „cu El în slavă“ 17:24
Pentru cei care puteți pătrunde, Ioan 17 nu amintește nimic de păcat. Sunt hotărâri luate înainte de cădere, între Tatăl și Fiul (Ioan 15:16).
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Foarte bună observație.
textul nu foloseste cuv. “pacat”, dar face referire la el, cand vb de sfintire..caci sfintirea inseamna “separat de rau”, deparat de pacat…. in planul facut de Dumnezeu inainte de intemeierea lumii era deci prevazuta si caderea in pacat si si rezolvarea ei…
pe de alta parte, nu toti oamenii sunt alesi… alesii vin la El..nealesii nu pot ajunge la El..deci s-ar putea ca aici Calvin sa fi spus un adevar!