Fratele Ștefoni

S-a mutat la opt case de mine, pe aceeași stradă. A venit din nord, de la Vancouverul din statul Washington, peste râu de Portland, Oregon, la Los Angeles. Sora Ștefoni a avut un atac cerebral și a rămas cu probleme de mișcare pe partea stângă a corpului. Au venit la fata lor să-i îngrijească în acest ceas și la această vârstă a neputințelor.

L-am vizitat azi și ne-am apucat să tăisfătuim despre multe și mărunte din anii grei ai credinței trăite sub comuniști, în România lui Ceaușescu.

,,Tata mi-a spus: ,,Înhamă caii și hai la râu să luăm piatră“.
,,Pentru ce ?“, i-am răspuns.
,,Facem biserică!“  Și a făcut. A dat jumătate din grădină și au ridicat clădirea casei de închinăciune.

,,Tatăl meu se urca dimineața în căruță și, la poartă, își scotea pălăria de pe cap, o ținea la piept și se ruga. Seara pleca spre casă și, tot așa, punea pălăria la piept și se ruga. Mie mi se părea caraghios că nu erau pe străzi decât o mașină, două. Și alea treceau rar …, dar el se încredința în mâna Domnului ca să n-aibă accidente.“

,,Așa a fost, frate Ștefoni. Părinții noștri n-au avut multă teologie sau pregătire, dar .. au umblat cu Dumnezeu. Asta i-a făcut oameni ai lui Dumnezeu.“

,,Hai să-ți mai spun una, nu pentecostală, una baptistă: Eram duminică dimineața la șosea să mă ia cineva cu mașina că doream să merg de la Ploiești la Câmpina. Ca un făcut, nu trecea nici o mașină în direcția aceea. La urechea dreaptă am auzit clar un glas care-mi zicea: ,,Du-te la București“. L-am auzit cam de douăzeci de ori … Până la urmă am cedat, m-am dus la gară, am luat bilet și m-am dus la biserica păstorită de fratele Vasile Taloș. Cînd am ajuns, doi frați stăteau nerăbdători înaintea porții dela stradă: ,,Bine ai venit! N-avem cine să predice. Taloș a plecat la filialele din provincie și a întârziat. Lumea așteaptă înăuntru …“.
,,Da eu n-am venit să predic …“ am zis eu.
,,Trebuie!“ au insistat ei.
,,Dacă trebuie neapărat dați-mi câteva minute să mă liniștesc și să mă pregătesc“ am zis eu. Și am predicat. Pe la jumătatea predicii a venit și Taloș, dar nu s-a arătat în adunare, că dacă se arăta, m-aș fi oprit și l-aș fi chemat să continue el.“

Oamenii umblau și vorbeau cu Dumnezeu. Dumnezeu umbla și vorbea cu oamenii … Cred că așa ar trebui să fie și astăzi. Poate că așa și este … Așa trebuie neapărat să fie !



Categories: Amintiri

4 replies

  1. In timp ce citim aceste randuri, sa-l sprijinim cat si pe toti varstnicii in rugaciune. Sigur ei o fac pt noi.

    Multumim de impartasiri din trecut, cu “umor de bunic”. Probabil vor mai continua!

    Ps
    diferenta bapti-penti despre călăuzire din relatarea fr., consta in: auzire, voce, repetata (aprox 20 x) ?
    🙂 shalom

  2. frate brnzei cred cai vorba de stefoni avram..nu? ce sa faci daca oameni nu se linisstesc.i-l cunooosc si…

  3. Asa am crescu si eu cu părinti mei ,nu plecam de acasa fără ca tata să nu se roage ,iar cînd ajungeam si punea plugul în brazdă î-si lua pălăria din cap si se ruga .Doamne iartă-mă pe mine că nu fac asa .Ajută-mă pe mine si pe frati mei să ne încredintăm în mîna Ta în orice moment .

  4. NUMAI ASA TREBUIE SA FIE SI ACUM:Oamenii umblau și vorbeau cu Dumnezeu. Dumnezeu umbla și vorbea cu oamenii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: