Eu privesc liniştit din locuinţa Mea.

(Isaia 18:4)

În acest pasaj, Asiria se ridică împotriva Etiopiei, al cărei popor este descris ca fiind „tare şi puternic“ (v.2). Când armata înaintează, Dumnezeu nu face nici un efort ca să-i oprească, şi ai impresia că vor fi lăsaţi să facă ce vor.

Domnul priveşte din „locuinţa“ Sa în timp ce soarele continuă să strălucească peste ei, însă „înainte de seceriş“ (v.5) toată armata aceea mândră este înfrântă la fel de uşor cum este tăiată o mlădiţă din viţă.

Nu este aceasta o frumoasă imagine a lui Dumnezeu – care priveşte liniştit?

Însă liniştea Lui nu trebuie confundată cu un asentiment sau un consimţământ pasiv. El aşteaptă pur şi simplu momentul potrivit şi Se va ridica la momentul cel mai oportun, exact când planurile celor răi sunt pe punctul de a reuşi, ca să-i copleşească pe vrăjmaşi cu dezastru. Şi când vedem răul din lumea aceasta, când privim succesul aparent al răufăcătorilor, şi când suferim opresiunile celor care ne urăsc, să ne amintim acele minunate cuvinte ale lui Dumnezeu – „Eu privesc liniştit“.

Da, Dumnezeu are un alt punct de vedere, şi în spatele cuvintelor Lui este înţelepciune.

De ce i-a urmărit Domnul Isus pe ucenicii Săi trăgând la vâsle în noaptea aceea furtunoasă?

De ce, fără să-L vadă ceilalţi, a urmărit cursul evenimentelor îngrozitoare desfăşurate la Betania, când Lazăr a trecut încet prin stadiile bolii lui terminale, a murit şi a fost în final înmormântat într-un mormânt stâncos?

Domnul Isus aştepta pur şi simplu momentul potrivit când putea să intervină cel mai eficient.

Este Domnul liniştit cu tine? Cu toate acestea, El este atent şi încă vede totul. El Şi-a pus degetul pe pulsul tău şi este extrem de sensibil chiar şi la cea mai mică schimbare. Şi El va veni să te salveze la momentul potrivit.

(de la sora Brașov)

Categories: Maxime si cugetari