„Şi acum, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său”. Fapt. Ap. 20:32

Pavel încredinţează pe bătrânii din Efes lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său. El nu-i încredinţează unei anumite clase de oameni, nici chiar apostolilor sau urmaşilor lor, sau unor consilii generale, sau părinţilor cu tradiţiile lor sau învăţătorilor cu dogmele lor.

O, nu, niciunul din aceştia nu le-ar fi putut fi de folos în prezenţa unor „lupi răpitori”, care erau gata să pătrundă între ei, nici împotriva „lucrurilor stricăcioase” pe care unii dintre oamenii din Efes, s-au ridicat ca să le înveţe (versetele 29,30). Nimic nu poate sta în picioare în ziua cea rea, nimic nu poate să întărească un suflet în astfel de situaţii, decât Dum­nezeu însuşi şi Cuvântul harului Său.

Deşi s-ar putea ca noi să nu avem de întâmpinat chiar astfel de lucruri care îi aşteptau pe efeseni, totuşi, noi trebuie să ştim bine că niciodată nu vom putea să înaintăm pe cale, fără a avea ca autoritate Cuvântul lui Dumnezeu şi prezenţa Lui ca putere.

Niciodată, poate, de când există Creştinătatea, n-a fost o vreme ca acum, în care să fie imperios de necesar ca sufletul nostru să aibă de a face cu Dumnezeu şi adevărurile Lui, în modul cel mai direct şi personal. Nu se face, nu trebuie ca cineva să-şi agaţe credinţa de mâneca altuia. Chiar acum, în vremea noastră, se va face cunoscut într-un fel cu totul deosebit, a cui credinţă se bazează numai pe puterea şi abilitatea oamenilor şi a cui se bazează pe puterea lui Dumnezeu.

Ce lucru trist este să vezi pe mulţi credincioşi sinceri, că aleargă după predicatori buni, după învăţături mai originale, după diferite forme de confesiune şi nu după Hristos şi Cuvântul Lui.

Să cântărim adânc astfel de situaţii şi să fim convinşi că ne cere o serioasă atenţie. Să fim siguri că sufletul nostru este întemeiat pe temelia solidă a Cuvântului lui Dumnezeu, că avem autoritatea Lui directă şi clară cu privire la ce facem şi la locul unde ne aflăm. Să fim deasemenea siguri că avem mereu cu noi Prezenţa Sa divină. Aceste două lucruri vor aduce o pace dulce sufletului nostru, şi o statornicie sfântă, orice s-ar întâmpla, orice vremuri vor veni. – Wim Malgo

„Nici o împrejurare nu a putut vreodată să împiedice puterea harului din inima OMULUI din cer, ca să vină în ajutorul celor care ar avea nevoie de El”. – J.N.D.

Categories: Maxime si cugetari