Ușurel, ușurel, călmați-vă … liniștiți-vă … trageți adânc aer în piept, chiar dacă nu este aer curat de munte …

Am să vă dau două vești, una bună și una proastă.

Vestea bună este că nu, planeta noastră nu va fi distrusă de oameni !

Dacă naturalul nostru ar fi putut fi distrus de ceva o făcea de mult supranaturalul Satanah, … cu mult înainte de întruparea lui Christos, ca să blocheze planul mesianic.  … Planeta se află însă pe mâini bune. Dumnezeu are grijă de ea și îngeri de statură uriașă cârmuiesc toate ,,fenomenele naturale“. Chiar și atunci când Satanah a pervertit omenirea și a cauzat, indirect, distrugerea sistemului ecologic ,,cu ajutorul apei“ (2 Petru 3:5-6), asta nu înseamnă că lumea a fost la dispoziția lui:

,,Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie“ Psalmul 29:10).

Psalmul citat mai sus și apostolul Petru ne asigură că Dumnezeu ,,păstrează“ sistemul ecologic de acum, adică nimic din ceea ce am putea face noi sau Satanah nu-l poate distruge:

,,Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi“ (2 Petru 3:7).

Nu, ,,mama natură“ nu există. Există în schimb un ,,Tată“ de care ascultă toate lucrurile și care le susține pe toate și le face să lucreze la împlinirea planurilor Sale (Rom. 11:36).

Și acum vestea cea rea: planeta noastră va fi distrusă!

O va face Dumnezeu, atunci când în planul Său va veni vremea pentru ceruri noi și pentru un pământ nou pe care va locui doar neprihănirea. Nu omul, oricât de destructive și sinucigașe i-ar fi acțiunile, va aduce pe pământ ,,plăgile apocaliptice“. Acolo este vorba despre ,,potirele mâniei divine, de trâmbițe de arhangheli și de pecețile istoriei deja scrise de Dumnezeu. Când Dumnezeu va aduce judecățile sale asupra lumii, va fi la fel cum a fost și pe vremea scoaterii evreilor din robia egipteană. Toți își vor da seama că va fi la lucru nu naturalul uman, ci ,,degetul lui Dumnezeu“ (Exod 8:19).

Deci, ce vom face? Acum că v-ați liniștit și m-ați ascultat ar trebui să ne gândim împreună bine la acest ,,amestec“ al lui Dumnezeu în lumea pe care o credeam ,,de capul ei“ și ,,pe mâna noastră“.

Și aici avem două alternative:

Una ar fi să ne deschidem ochii spre vizta pe care ne-a făcut-o Dumnezeu acum două mii de ani prin persoana Fiului Său răstignit pe cruce și să ne împăcăm cu Cel etern, ca să ne rezolvăm în mod fericit viața și veșnicia …

Cealaltă … Ei bine cealaltă va fi și ea o cale pe care o vor apuca mulți, chiar și atunci când își vor da seama că au de a face cu intervenția Tatălui Creator în viața copiilor rătăcitori și cu spatele întors spre El. Este calea împotrivirii.  Un observator care a avut privilegiul de a asista printr-un tunel al timpului la evenimentele viitoare ne-a lăsat scris ce a văzut cu ochii lui, despre comportamentul oamenilor. Deși au văzut că singura explicație a urgiilor care s-au abătut peste pământ este intervenția directă a Cuiva de dincolo de lumea noastră …

,,Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile* lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor (Apoc. 9:20-21).

,,Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.” Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne* Dumnezeule, Atotputernice, adevărate** şi drepte sunt judecăţile Tale!”

Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor“ (Apoc. 16:5-11).

Ecologia contemporană nu este Economia divină!

Ecologia Îl scoate, Îl elimină arbitrar pe Dumnezeu din realitate și își pune încrederea în rezolvări materiale pentru o lume materială. Economia divină este înțelegerea că lumea este în curtea unui Dumnezeu atotputernic, care ține toate lucrurile sub controlul Lui desăvârșit, de la particolele subatomice și liniile de câmp gravitațional, până la metagalaxiile cerești și la miriadele de alte făpturi din alte universuri.

Lucrurile care se înrăutățesc pe zi ce trece nu vor putea fi nici controlate și nici evitate de noi. Le ține în mână plină de bunătate a Celui ce ne numără și îngrijește până și firele de păr de pe cap! Cine își așează viața, cae de acum și cea vitoare, în mâna Lui va ajunge să cunoască cu adevărat pacea prin integrarea în lumea în care toate lucrurile se petrec ,,după voia Sa“.

Care este alternativă pe care o alegi tu? Nu-i judeca prea aspru pe cei care nu s-au pocăit ,descriși în cartea descoperirilor despre viitor … dacă împotrivirea ta încăpățânată de azi seamănă așa de bine cu încăpățânarea lor.

Gândește-te bine și fă ceea ce este bine.

Categories: Teologice