(Cer îngăduință. Pentru cei ce-și mai aduc aminte cum este să sari ,,într-un picior“ vreau să vă spun că iar scriu ,,într-un ochi“.  Cel stâng mai mult mă încurcă decât să mă ajute. Creștinii au avut mereu necazuri cu ,,stânga“ în care nu vrem să ajungem …).

În Australia, dintre toate locurile posibile, a apărut un articol ,,epic“ de o importanță greu de supraestimat. El anunță că, în relația cu cultura societății (,,lumea“ în limbajul Bibliei), creștinismul trebuie să accepte o fază a doua a exilului; după ignorare urmând acum alungarea publică a creștinismului din ,,agora“.

Pentru cei care am trecut prin interacțiunea cu societata comunistă, situația aceasta ne era clară de mult. Pentru ceilalți însă, care au practica creștinismul amilenist, în care Biserica este sortită să permeeze și să transforme transcendental socetatea ,,de acum“, situația se clarifică doar în aceste zile de final de istorie, când secularismul se scutură de jugul religios ,,oprimant“ din ultimele două mii de ani.

Practicanții ,,creștinismului triumfalist utopic“, care, asemenea comunismului, a urmărit instaurarea unei societăți noi fără ,,oameni noi“, văd astăzi mai clar că ,,împărăția lor socială“, ca proverbialul împărat din poveste, este … goală. ,,Ceea ce este născut din carne este carne“. Nu se poate intra în împărăția lui Dumnezeu cu botezul de la nașterea firească. Trebuie să ne naștem din nou!

Victime ale aceluiați creștinism utopic reactivat acum de mișcarea carismatică, creștinii așa-ziselor societăți ,,creștine occidentale“ se văd exilați ,,la figurat“ din lumea din care creștinii evanghelici au fost mereu exilați ,,la propriu“.

Ortodoxia și catolicismul, împreună cu mișcarea carismatică spărgătoare de doctrine, au clădit pe o falsă interpretare a mesajului divin despre ,,împărăția lui Dumnezeu“. Eklesia (adică adunarea celor chemația fară din lume) a devenit istoric în aceste mișcări  βασιλεία (basileia), adică ,,împărăția“.

Teologia sistematică a lui Strong definește basileia drept ,,locul în care domneaște un împărat“ (aici). Ori lumea de acum este orice altceva numai locul în care domneaște Christos, nu. Eklesia este eklesia, iar lumea este lume! Lumea de acum L-a refuzat pe Christos și, asemenea evreilor, a rămas deocamdată fără împărăție. Cum Israelul nu va putea redeveni împărăție decât după întoarcerea la Christos (Fapte 3:18-21), tot așa nici lumea nu poate deveni împărăția lui Christos decât la cea de a doua Sa venire.

(Cu mulți ani în urmă fratele Aurel Popescu colabora la un ziar scos parcă pe la New York și intitulat ,,Lumea creștină“. Tatăl meu, Vasile Brânzei, l-a sunat și i-a spus că expresia este sau o mare înșelătorie sau o mare ironie. Problema rămâne deschisă până astăzi și fiecare dintre noi trebuie să ne dăm cu părerea.)

Joaca lumii ,,de-a biserica“ se încheie sub ochii noștri. Australianul o numește faza a doua a exilului. Citiți neapărat și comentariile de la final născute de apariția acestui post.

Pentru cei care încă mai șovăie între greșeala seculară a ortodoxiei, a catolicismului, și a carismatismului neaugustinian (și nepaulin!), pe de o parte și învățătura NT despre cei ,,străini și călători“, cu o cetățenie cerească“, aflați docamdată în căutarea unei ,,patrii mai bune“, vă doresc o trezire cât mai grabnică din vis la realitate sau de la ,,creștinimsul utopic“ la creștinismul celor prigoniți, care au ,,ieșit afară din cetate“ să se facă părtași rușinii și suferințelor Lui.

Ce înseamnă asta concret? Asta înseamnă cu cei care-L urmează pe Christos în lumea aceasta stăpânită de cel rău nu vor fi nici populari, nici prosperi, nici scutiți de suferințe, nici înțelepți în felul lumii, nici bogați și nici de neam ales.  Vai de cei ce caută să-și ia răsplata în lumea de ,,acum și aici“.  Adevărat vă spun că ei și-au primit răsplata … ca australianul acesta iconic pentru naivul creștinism  occidental.