Elena Ionela Acasandrei (Băloi)
Mulțumim frumos, Elena, pentru această traducere !
+++++
„Să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor. Dar voi nu aşa L-aţi cunoscut pe Hristos! Dacă, cel puțin, L-ați ascultat, și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă desbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare; și să vă înoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.
De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“, pentrucă sîntem mădulare unii altora. „Mîniați-vă și nu păcătuiți“. Să nu apună soarele peste mînia voastră, și să nu dați prilej diavolului.
Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.
Orice amărăciune, orice iuțime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v’a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” Efeseni 4:17, 20 – 32
Una din cele mai rele moduri de a reacționa atunci când ești rănit, este să devii înverșunat și amar, pentru că puține lucruri sunt la fel de toxice pentru duhul uman așa cum este amărăciunea.
Amărăciunea este la fel cu a bea otravă și a aștepta ca cealaltă persoană să se simtă rău. Te doare pe tine, nu pe ei. Pe lângă toate acestea, amărăciunea nu doar că îți consumă mintea și duhul, ci întotdeauna se termină în distrugerea involuntară a altor oameni. Din cauza amărăciunii, mulți creștini au eșuat în credință, înșelându-se pe ei înșiși, dar și pe ceilalți.
„Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” Evrei 12: 15
Amărăciune va ștrangula progresul vostru spiritual și va deschide ușa pentru dușmanul lui Dumnezeu, atât ca să se folosească de voi, cât și ca să abuzeze.
Dacă îți este greu să ierți pe alții, încearcă acest exercițiu practic, care s-ar putea să te ajute să renunți la amărăciune și să-i ierți pe oameni.
* Pe o foaie de hârtie scrie numele fiecărei persoane care te-a rănit. Lasă cinci spații libere sub fiecare nume.
* Sub fiecare nume scrie ceea ce ți-au făcut. Gândește-te: au făcut-o cu răutate pentru a te răni sau au avut intenții bune ?
* Când ai terminat, ridică hârtia spre Domnul și spune-I cu voce tare că îi lași pe acești oameni în mâinile Sale și îi ierți pentru ceea ce ți-au făcut.
* Arde foaia de hârtie și mulțumește Domnului pentru eliberare în timp ce privești cum hârtia se transformă în cenușă.
* Dacă ceea ce ți-au făcut îți revine în minte, spune-I Domnului că acești oameni sunt ai Lui și că tu i-ai eliberat.
* Refuză să hrănești durerea, refuză să o cocoloșești și să o iei cu tine. Dă-i drumul și lasă ca Dumnezeu să se ocupe de acest lucru din acest moment.
Categories: Amintiri, Raspunsuri la intrebari
Eu, ca om credincios, născut din nou, am abilitatea și trebuie să am responsabilitatea să iert chiar dacă agresorul nu vrea să admită și să recunoască fărădelegea. Harul de a ierta este essential pentru mine. Dacă țin durerea și supărarea care au venit peste mine din cauza cuiva și aștept până când agresorul vrea să se căiască, să-și recunoască păcatul și să restabilească relația întreruptă, durerea și supărarea mea se va transforma în amărăciune iar relația mea cu aceea persoană va devein tot mai slabă și greu de restabilit.
Deși iertarea nu-mi garantează refacerea relației, lipsa reconcilierii nu-mi justifică neiertatrea.
în viață sânt momente când e mai de folos să plec din preajma unor oameni decât să mă plâng de purtarea lor. Este acel timp de cercetare când fac un pas îapoi ca Dumnezeu să facă un pas înainte. Paradoxurile vieții sânt taine pentru mine dar probabil sânt în planul lui Dumnezeu.
Cea mai mare și de valoare mângăiere și încurajare pentru mine ( pentru orice om născut din nou) rămâne aceea că prin orice situație trec sau voi trece, niciun prieten, frate sau părinte nu se identifică cu mine așa cum poate și face Prietenul Isus.