Eroarea saducheilor

By barzilaiendan on March 30, 2015 • ( 0 )

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?’ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.” Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, … “ – Mat. 22:29-34

Fariseii și Saducheii au fost întotdeauna angajați în certuri doctrinare de pe poziții diferite. De exemplu, fariseii au construit un foarte elaborat sistem al vieții ,,de dincolo“, dar saducheii l-au refuzat, spunând tuturor că, la deces, moare și trupul și sufletul.

Mai fundamentală era însă poziția lor față de Scripturi, ambele tabere fiind mustrate aspru de Domnul Isus. Fariseii adăugau la textul Scripturilor (construind ,,tradiția“ sau ,,datina“ bîtrânilor), în timp de saducheii scoteau din textul Scripturilor (negându-le elementul supranatural).

În Săptămâna Mare, saducheii s-au apropiat de Domnul Isus cu o întrebare vicleană, bazată pe ,,legea leviratului“, care spunea că atunci când un soț moare înainte de a-i dărui soției sale copii, fratele mortului trebuia să o ia de nevastă …

„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.’ Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără să lase urmaş. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă” (Marcu 12:18-27).

Putem să ni-i închipuim pe saduchei zâmbind ironic și batjocoritor. Erau convinși că logica lor de fier tocmai dovedise cât de ridicolă și absurdă era credința în înviere și în viața de dincolo. În interpretarea lor, legea leviratului era o dovadă clară.

În pasajul paralel din evanghelia lui Marcu, Învățătorul își începe și-și sfârșește ,,lămurirea“ cu un diagnostic necruțător:

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? … Tare vă mai rătăciţi!” (Marcu 12:24, 27)

Eroarea saducheilor s-a datorat ignoranței lor. Ei nu cunoșteau nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Ca exemplu al ignoranței lor în Scripturi, Domnul Isus le amintește despre episodul trăit de Moise înaintea tufișului nemistuit de flăcări. Cu ocazia aceea, Dumnezeu i s-a prezentat drept ,,Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov“:

,,În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre ,Rug’, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al ceor morți, ci al celor vii“ (Marcu 12:26).

,,Logica“ Învățătorului scapă și astăzi multor cititorii ai Scripturii, fie ei ,,saduchei“ sau ne-saduchei. Urmâriți-i însă gândirea …

,,Dacă cei trei oameni cu care a încheiat Dumnezeu legământul ar fi morți … legământul ar fi murit odată cu ei; Dumnezeu n-ar mai fi avut față de cine să-și țină făgăduințele. Ei trebuie să fie vii pentru ca legămintele să rămână valabile. … Prezentându-Se ca Dumnezeul unora care trăiesc, Dumnezeu îl leagă pe Moise de promisiunile și destinul poporului ales. … Moise se pierduse față de evreii din Egipt în pustia unei vieți fără orizont, iar Dumnezeu a vrut să așeza revelația nouă pe care urma să i-o dea lui Moise pe contextul legămintelor prin care El se angajase față de Avraam, Isaac și Iacov!“

Logica Învățătorului este extraordinară! Iar felul în care cunoaște El subtilitățile evenimentelor trecute Îl prezintă ca pe unul care a fost acolo, de față …

(Tocmai de aceea nu trebuie nici noi să neglijăm Scripturile. Ele sunt inventarul promisiunilor și legămintelor divine prin care Dumnezeu S-a implicat pentru o ,,anumită“ desfășurare a istoriei!)

Partea fundamentală a erorii saducheilor era însă mult mai adâncă, scoțând la iveală o cu totul altfel de ignoranță. Saducheii au extrapolat condițiile de viață de acum la dimensiunile eternității, neputând sau nevrând să creadă în puterea înoitoare a lui Dumnezeu.

Creatorul are însă suficientă putere ca să facă o nouă lumea, o altfel de lume, în care relațiile de aici nu vor mai avea aceeași valoare și nu ne vor limita la ceea ce am experimentat pe pământ. Căsătoria ar putea fi astfel (și chiar va fi) depășită de alte relații noi, la nivelul veșniciei:

,,Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri“ (Marcu 12:25).

Saducheii îl îngrădiseră pe Dumnezeu, limitându-L la hotarele experienței lor actuale. Domnul Isus le atrage atenția că Dumnezeu ne păstrează mari surprize, iar dincolo de experiențele noastre actuale ne așteaptă o lume infinit mai frumoasă, creată de la fel de nemărginita Lui putere creatoare.