NAB nu este emergent! Period!

Acesta este un post foarte luuuuuung! De ce-l scriu?

Pentru că este vorba iar despre ,,viață și moarte“ în creștinismul notru de fiecare zi. Am teama, chiar spaima, că o carte și un autor  ,,celebrați în vest“ vor ajunge și în România. Traducătorii își vor lua banii, ca alți frați ai lui Iuda dintre noi, și se vor face părtași iar la asasinarea lui Christos (a trupului Său, care este Biserica).

Mă tem că această carte va fi ,,manualul“ (sau unul dintre ele) despre care ni s-a vorbit atâta în ultimul timp. Încerc să o demistific și să o anihilez printr-un tratament preventiv. Recunosc, este o siringă cu ac lung. Luați-vă totuși câteva zeci de minute și citiți. Este în joc sănătatea voastră și a celor din jurul vostru. Poate că oprim epidemia.

+++++++

Seara aceasta am fost la adunarea generală anuală a bisericilor din North American Baptist, asociație din care facem parte. Suntem multe grupuri etnice și asta dă un specific multicultural asociației NAB. M-am bucurat să mă întâlnesc cu cei pentru care ne rugăm și împreună cu care lucrăm în California de sud.

Invitatul serii a fost un predicator australian, Alan Hirsch, prieten cu unul din păstorii americani din NAB. L-am ascultat cu interes până la un punct, stârnit și de accentul lui australian, pe care nu-l mai auzisem din vremea când făceam o vizită acolo … Apoi am început să ,,simt“ că ceva  nu se leagă de duhul meu. Parcă era o nepotrivire, deși spunea foarte multe lucruri cu care eram de acord. Am luat telefonul, m-am dus pe Amzon. com și am citit recenziile la cărțile lui.

Aha! L-am prins, mi-am zis. Deschizătorul acesta de ,,căi noi“ în eclesiologie nu m-a speriat numai pe mine cu unele din învățăturile lui. Au scris deja și alții despre el. Când m-am uitat iar în jur, am văzut că Alan și-a tăiat scurt expunerea. Pierduse parcă oxigen. Oamenii se foiau. Alan a dat vina, politicos, pe scaunele de tablă … A trebuit să se oprească.

Vă fac o mărturisire. Ori de câte ori intenționez să cumpăr o carte, mă duc la Amazon.com să citesc ce spun alții care au citit-o. Firește că înainte ,,să-mi dau mintea la împletit“ de alți comentatori iau o pastilă de discernământ. Fără rugăciune și fără călăuzirea Duhului m-aș lăsa rătăcit cu foarte mare …entuziasm.

Vă invit și pe voi să faceți ce am făcut eu. Va fi o lectură foarte necesară, având în vedere discuțiile care se poartă și în România despre viitorul drum al bisericilor locale.

Pentru cei ce nu citesc în limba română, pot să vă spun că Alan Hirsch pleacă de la o platformă care ne este comună:

1. Creștinismul primar a fost denaturat de ,,instituționalizarea“ socio-politică de sub Constantin și Theodosius. Evanghelicii au inventat chiar un termen pentru această denaturare: Constantinism (care nu este creștinism).

(Istoria n-a fost niciodată partea mea tare. Corectez informația despre instituționalizarea creștinismului cu acest paragraf: 

Galerius issued the Edict of Toleration in 311, and had it co-signed by Constantine and Licinius but not Maximimin.

Constantine and Licinius jointly issued the Edict of Milan in 313, building on Galerius’ Edict of Toleration but going a good deal further by granting positive advantages and privileges (including the recovery of losses, and recognition of legal rights) to the Christian community.

Christianity had, through most of the previous centuries, been tolerated, and this toleration was now official. However, it did not achieve official status until Theodosius made Christianity the official religionof the empire in 381. Shortly afterwards, Theodosius made the public worship of the old gods punishable by death.)

2. Bisericile de pretutindeni sunt sub directa influență a creștinismului istoric european. El este filiera prin care ne-a fost transmis. Purtăm matricea instituționalismului din Evul Mediu, în care Biserica era una cu Statul. La Biserică ,,se venea“, ca la un act cultural care dădea identitate neamului.

3. Lumea s-a schimbat și Europa a păstrat doar monumentele de piatră ale ,,Bisericilor“ și ,,Catedralelor“. Acolo și în alte părți unde acestea au fost construite pe fața pământului, lumea ,,nu mai vine“. Clădirile sunt goale, sunt ,,turistice“. Societatea s-a identificat cu alte instituții de politică și/sau cultură. Bisericile legate de manisfestări caracteristice Evului Mediu nu mai atrag, nu mai sunt ,,contemporane“. Sună familiar ? …

4. Alan propune studiul unor statistici indiscutabile și irefutabile. Cifrele vorbesc de la sine. Într-o populație în care media de peste 80% din populație spune că se roagă lui Dumnezeu, duminica nu sunt prezenți în marile clădiri de biserici decât 18% dintre aceștia.

5. Alan propune o întoarcere la ,,geniul apostolic“, singurul care a fost epidemic, reușind în doar două sute de ani să înmulțească mișcarea creștină mai repede decât oricare mișcare ideologică din istoria lumii.

El are două numiri noi, două simbolisme pseudo-științifice. Una este un fel de ADN al creștinismului primar, care ar exista în orice fință umană, numai că noi nu știm cum să mai ajungem la el. Aici … Alan a început să facă să mi se zbârlească puțin părul … Expunerea lui a părăsit perimetrul Scripturii și a început să ne plimbe prin câmpiile otrăvite ale antropologiei, etnografiei, psihologiei …

6. Care a fost soluția lui cu care nu sunt și nu pot fi de acord? Iat-o într-un silogism fals:

– Dumnezeu a încredințat Biserica apostolilor
– Constantin și Domițian au furat Biserica și a dat-o pe mâna ,,instituționalizaților“
– Ca să o refacă acum, Dumnezeu scoate și trimite o nouă generație de apostoli de care trebuie să ascultăm. Ei au puteri divine și iluminări speciale, care nu trebuiesc judecate prin filtrul textului din Noul Testament. Ni se propune o revelație ,,post Nou Testamentală“ pentru societatea ,,post-creștină“.

7. Silogismul lui Alan este șchiop. Catolicii și ortodocșii instituționalizați i-au dat într-adevăr afară din autoritatea Bisericească pe ,,apostolii Domnului“ și au continuat prin ,,tradiția“ unor ,,urmași apostolici“ care au pervertit creștinismul. Ei s-au dat drept apostoli și nu sunt! Cu asta suntem de acord. Dar să facem acceași greșeală și să acceptăm astăzi ,,alți apostoli“, în afară de cei din primul veac, ar fi la fel de greșit ca ceea ce au făcut instituționalizații! Am avea doar iluzia că ne îndreptăm, înlocuind doar o ,,tradiție“ cu care nu suntem de acord cu o ,,altă tradiție nouă“ pe care ne-o propun ,,noii apostoli“ !!!

8. Biblia spune clar că rolul apostolilor Domnului a fost să pună ,,temnelia“ și ,,nimeni n-are voie să pună o altă temelie“. Nici o casă nu are nevoie de ,,două temelii“. Între etaje nu se pune o altă temelie, ci ,,fiecare trebuie să ia seama cum zidește deasupra și ce zidește deasupra“ (1 Cor. 3). Apostolul Pavel spune că nici un înger din cer nu ne poate aduce ,,o altă Evanghelie“ (Gal 1) și ne îndeamnă să-i refuzăm ca pe niște ,,Anatema“ pe cei ce ne-ar propune ceva deosebit. Apostolul Ioan, ultimul în viață dintre apostoli, ne spune negru pe alb să nu primim în casă pe niciun astfel de om și să stăm statornic lângă ,,ceea ce  a fost scris“, căci dacă cineva trece dincolo de revelația apostolică o ia categoric razna (2 Ioan).

Alan al meu este așadar ,,emergent“ … Îmi pare rău că are prieteni printre păstorii de aici. Am admirat totuși ceva de la americani. Ei pun înpractică principiul ,,cercetați toate lucrurile și opriți ce este bun“.

Celor ce veți citi comentariile în limba engleză vă rog să observați maturitatea aceasta  în comentariile celor care nu sunt de acord cu cartea.

Poți lua ceva bun și dintr-o carte proastă și poți găsi ceva rău chiar și în cea mai bună carte. Sub curcubeul de acum, Biblia este și va rămâne SINGURA carte care este infailibilul ,,Cuvânt al lui Dumnezeu“. Pe celelalte cărți le citim cu politețea cu care stăm de vorbă cu prietenii sau vecinii, fără să simțim obligația de a fi de acord cu ei în toate privințele.

+++++++

 Alan Hirsch is convinced that the inherited formulas for growing the Body of Christ do not work anymore. And rather than relying on slightly revised solutions from the past, he sees a vision of the future growth of the church coming about by harnessing the power of the early church–a movement which grew from as few as 25,000 adherents in AD 100 to up to 20 million 200 years later. Similar meteoric growth has also been recorded in history and is currently being in many apostolic movements throughout the world today. How do they do it?

The Forgotten Ways proposes the concept of Apostolic Genius as a way to understand what caused the church to experience exponential growth and impact at various times in history, interpreting it for use in our own time and place. From the theological underpinnings to the practical application, Hirsch takes the reader through this dynamic mixture of passion, prayer, and incarnational practice to rediscover the dormant potential of the modern church in the West.

From the Back Cover (Țineți-vă bine!!!)

“Hirsch has discovered the formula that unlocks the secrets of the ecclesial universe like Einstein’s simple . . . formula (E=mc²) unlocked the secrets of the physical universe. There are some books good enough to read to the end. There are only a few books good enough to read to the end of time. The Forgotten Ways is one of them.”
Leonard Sweet (from the foreword)

“With The Forgotten Ways, Alan Hirsch has brought us closer to the reality of seeing a true apostolic church-planting movement in the West. This is a seminal work that will change our thinking, our vocabulary, and hopefully our way of being the church in this new century. I have already read the book twice and will probably devour it again.”
Neil Cole, author of Organic Church: Growing Faith Where Life Happens and Cultivating a Life for God

“A full-blooded and comprehensive call for the complete reorientation of the church around mission. Nothing less than the rediscovery of a revolutionary missional ecclesiology will do for Alan Hirsch. A master work.”
Michael Frost, coauthor of The Shaping of Things to Come and author of Exiles

“A fascinating and unique examination of two of the greatest apostolic movements in history (the early church and China) and their potential impact on the Western church at the dawn of the twenty-first century. The book may well become a primary reference book for the emerging missional church.”
Bill Easum, Easum, Bandy & Associates (easumbandy.com)

“It is refreshing to read a book relating to the missional church that provides theological depth coupled with creative thinking. The Forgotten Ways helps to rescue the concept of church from the clutches of Christendom, setting it free to become a dynamic movement in place of a dying institution.”

Păreri pro:

By Bradley J. Brisco VINE VOICE on March 26, 2007

Format: Paperback Verified Purchase

Hirsch states some qualifications:

1. They were an illegal religion throughout this period.
2. They didn’t have church buildings as we know them.
3. They didn’t have scriptures as we know them.
4. They didn’t have an institution or professional forms of leadership.
5. They didn’t have seeker-sensitive services, youth groups, worship bands, seminaries, etc.
6. They actually made it hard to join the church.

In chapter one, titled “Setting the Scene” and subtitled “Confessions of a Frustrated Missionary” Hirsch tells a bit of his own story as leader of South Melbourne Restoration Community. Hirsch shares how he and his wife were brought to the church as a kind of last ditch effort to revive a church that had experienced birth, growth and decline in its 140 year history. Through the process the Hirschs came to the conclusion that they wanted to be involved in a church that was highly participatory (much more than the 20:80 rule) and missional.Read more ›

Păreri critice:

Some right-on analysis and assertions along with some shortfalls

Alan Hirsch offers a critique of Western Christianity and encourages Christian leaders to return to the ways of the early church in order to reach the missional field of the West. Hirsch has fifteen years of experience pastoring churches and leading ministries in Australia. During that time, he has moved from working within a traditional denominational structure to helping develop more outreach oriented ministries that go to the unchurched with the gospel. His focus throughout the book is on identifying the “Apostolic Genius” of the early church and showing how Christians can discover it within themselves and apply it to their contexts. His assertion is that the established church must become a missional one that lives on the edge of chaos and has only the necessary organizational structures.

I think Hirsch conveys some insights that are crucial for readers to take away from this book and instill in their own ministries; however, I also think that Hirsh’s critique and way forward must be tempered by a perspective that takes into consideration a larger picture of church history, theology, the human condition, ecclesiology and spiritual warfare. My honest response to this book is that it is poorly written and seemingly unedited; I think its narrow scope neglects important issues to bear in mind when considering that Hirsch seems more than once to suggest the jettisoning of the ordained priesthood, liturgy and institutional churches. Although Hirsch might respond that this is not what he meant; his book certainly seems to suggest that this is what he is saying.

For me, Hirsch’s positive message is summarized in a quote from Hans Kung that Hirsch uses to introduce one of his chapters.Read more ›

 +++++++

The Forgotten Ways: Reactivating the Missional Church (Paperback)

Tom Griner said…

I hear a desire similar to what I heard years before from the church growth folks…a desire to reach the world for Jesus by retooling Christianity. And they have had some success yet as Hirsch says, Christianity in the west continues a downward spiral.

So now we have a new generation who also wants to retool Christianity. The thought is, if only we can be real and get down to where people really are… if only we can be free from the old baggage and have a new view, we can recover the declination.

Yet, I believe this new analyses is just more of the same. It too will leave the church empty and void. So what is the answer to this intuitive since that something is wrong? Without sounding to simplistic, I do not believe it is a new view of relevance that is needed; I believe we simply need to be real Christians.

What I mean by real Christian is not one who is a Christian in name or who attends church religiously.

I mean one who is born of God and who is filled with the very Spirit of God.

I mean one who is incarnating Christ. There is a problem, but it is not with how we relate to society. The problem is what we are.

Much of Christianity is plastic and religious. Only a Christianity that is an expression of the Word of God in power will be a Christianity that changes the world. And when that kind of Church arises, there is always persecution.

If the Church continues to try and find some new prescription that will make it fulfill its great calling, it will continue to go around the mountain.

When the Apostle Peter came out of the upper room, he and his fellow brethren turned their world upside down within thirty years. When they preached, thousands were converted, when they prayed the place was shaken, when they laid hands on the sick they recovered.

This is the kind of Christianity that is the source of the hunger that people are searching for but don’t know what it is. This is the missing link. And this is were risk and faith turn a dull Christianity into a living and breathing expression of God that is worth living and dying for.

This kind of Church cannot be engineered by some new set of tools or paradigm. Only a Church filled with God will answer the need of the hour. This is the true Apostolic Genius given by God. Tom Griner

++++++

The Forgotten Ways: Reactivating the Missional Church (Paperback)
Hirsch’s book starts out like he is going to rattle some cages but then, he leaves the New Testament and degenerates into sociological bafflegab. He is neither a dilligent exegete nor a careful historian. Save your money. This book will be added to the scrapheap of failed theories. Better to buy a book that tells how to do it the Jesus way.



Categories: Articole de interes general

2 replies

  1. Ai dreptate. Am corectat. Mă puteai ajuta însă dumneata. Dacă tot știai, puteai să îmi spui numele celuilalt. M-ai lăsat să caut singur …

  2. Cum a schimbat Domițian creștinismul? Nu a avut nimic de-a face cu instituționalizarea creștinismului, ci mai degrabă cu persecuția acestuia pe la sfârșitul secolului I.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: