Una din întrebările rămase fără răspuns peste veacuri este aceasta: Ce fel de Semănător a fost cel ce a aruncat sămânța pe unde nu a trebuit? Nu a fost vina semințelor că și-au ratat destinul, ci a Semănătorului care nu le-a dat fiecăreia locul potrivit pentru rodire!
Până vă gândiți la un răspuns, mai priviți încă o dată pilda:
Categories: Teologice
Când a fost și cât a durat Crăciunul? 
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Sămânța este mereu bună, Sămănătorul este drept și nu predestinează ci doar anticipă. Iar când ne uităm la pildă trebuie văzute lucrurile în profunzimea lor, aplicate și corelate cu misiunea de predicare a evangheliei. Astfel îmi imaginez că sunt împreună cu 10 prieteni de ai mei, pentru prima dată într-o adunare. Doi dintre ei refuză din start să-și pună mintea să gândească mesajele evangheliei, pentru că el nu vrea să creadă, are un crez al lui, astfel inima îi este impietrită și sămânța degeaba cade. Alți doi prieteni, când ajung la servici, sunt entuziasmați de cuvintele auzite în adunare,încep să discute cu colegii lor, iar aceștia le pun câteva întrebări la care cei doi nu stiu să raspundă, iar asta îi pune pe gânduri și astfel ei dau dreptate colegilor lor. (Cuvântul este mancat de pasari). Alti doi prieteni și-au făcut obicei din a frecventa adunarea, dar afacerile, anturajul ii face să se lase, astfel mărăcinii le oprește creșterea. Alți doi prieteni vrecvetează adunarea de o perioada buna de timp dar treptat încep din ce in ce mai rar să vină, pâna când nu mai vin deloc, astfel cuvântul începe să se ofilească în inima lor. Cei doi din urmă au avut o inima primitoare a cuvantului, astfel a primit repede, a încoltit repede, a prins rădăcina. Cred totuși să, starea pamantului echivaleaza cu starea inimii noastre.Dumnezeu a fost drept cu toti cei 10 prieteni ai mei pentru că i-a chemat pe fiecare, dar ce-i drept toti cei 10, au avut stari diferite ale inimii lor.
pai, si daca esti predestinat sa nu fii un pamant bun?:)
deoarece, multi resping “samanta”..:)
Ba titlul este foarte corect,deoarece totul este despre El, prin El si pentru El, adica Dumnezeu. Dar pe orice fata ai intoarce problema nu-I poti gasi o vina. Noi oamenii am fi avut cea mai mare grija sa nu cada bob pe stanca, intre spini sau pe drum, mai ales dintr-o samanta atat de scumpa, Semanatorul acesta insa pare foarte neglijent la prima vedere. Daca analizezi cu atentie de fapt a fost foarte generos. Uneori si intre pietrele de pavaj sau intre spini se mai intampla sa razbeasca cate o planta si sa dea rod bogat, ba chiar sa dea nastere la un soi rezistent la conditii nefavorabile. Dumnezeu nu limiteaza sansa nimanui, slava Lui. Stiu asta bine deoarece si eu am fost un teren stancos si totusi am avut sansa de la El. Cred ca aceasta “risipa” se numeste Har. Multe binecuvantari.
Să nu fie titlul pasajului correct? N-ar trebui să-i spunem ,,Pilda Semănătorului“, ci … altfel ? Întreb, nu ironizez. Subtitlurile din Evanghelii nu sunt inspirate, ci adăugate de oameni mai târziu.
Foarte bună observația cu ,,predestinarea“. Felicitări.
Nu cred ca este corecta intrebarea. Ce fel de loc a fost acela care nu a fost prielnic unei seminte roditoare? Vina nu a fost a semintei (Cuvantul lui Dumnezeu) care are germenul rodirii in ea mereu, nu a fost a Semanatorului care a fost generos si nu a facut discriminari intre locuri ci a dat fiecaruia sansa rodirii (aici am eu o dilema cu predestinarea), ci a locului care nu a fost prielnic.