Mulțumesc tuturor celor ce și-au exprimat părerea ca reacție la postul despre cercei. M-ați ajutat să-mi formulez un răspuns pe care l-am dat celui care mi-a pus întrebarea.
Pentru cei care au vrut neapărat să afle și părerea mea vreau să vă spun mai întâi că Biblia vorbește și despre podoabe, atât în Noul Testament cât și în Vechiul Testament. Nu înțeleg cum unii ați spus că ea nu spune nimic în această privință.
Unul din personajele amintite în ambele testamente este Sara, soția lui Avraam.
,,Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva“ (1 Petru 3:5-6).
Faptul că versetele anterioare vorbesc despre ,,podoaba de afară“ contrastată cu ,,omul ascuns al inimii“ i-a făcut pe unii să creadă că Sara n-a purtat de loc podoabe.
,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu“ (1 Petru 3:3-4)
Realitatea este că Sara a purtat podoabe. Robul lui Avraam le-a luat în parte cu sine și le-a făcut cadou norei lui Sara, Rebeca, nevasta lui Isaac:
,,Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări, grele de zece sicli de aur“ (Gen. 24:22)
Singura descriere a frumuseții feminine din Biblie este în cartea lui Ezechiel, unde ea este folosită ca ilustrație pentru grija desăvârșită pe care Dumnezeu a avut-o pentru Israel:
Cînd am trecut Eu pe lîngă tine, M’am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoprit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legămînt cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea! Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sîngele de pe tine, şi te-am uns cu untdelemn. Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in supţire, şi te-am îmbrăcat în mătasă. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mînă, şi o salbă la gît; ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in supţire, cu mătasă şi cusături cu fir. – Ezechiel 16:8-13
În Noul Testament, reținerea de la abuzul de podoabe este recomandată nu numai de apostolul Petru, ci și de apostolul Pavel:
,,Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.“ (1 Tim 2.9)
Asta într-un context în care bisericile erau departe de a interzice purtarea de scule de aur. Dimpotrivă!
,, Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!“ Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!“ Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?“ (Iacov 2:2-4_
Probabil că ideea orientală de podoabe s-a păstrat cel mai bine în India și țările orientale. Iată un exemplu:
În România, imagine podoabelor orientale a fost adusă și întreținută de portul țiganilor care au venit din partea aceea de lume.
Vedeți dar că este greu să o luăm pe Sara ca exmplu pentru înfruntările noastre din cauză că ea aparține și celor care aveau ,,podoaba de afară“ și celor care militează pentru prioritatea ,,podoabei omului dinăuntru“. Sara le-a avut pe amândouă.
Dacă doriți să cunoașteți părerea unor creștini renumiți în această privință vă spun un secret al meu, o scurtătură de studiu: căutați o poză de familie și vedeți cum se îmbracă soțiile lor.
Eu am folosit Google și am găsit poze cu ,,wife of Billy Graham“, ,,wife of John MacArthur“, ,,wife of Swindoll“, etc. S-ar putea să aveți unele surprize.
Identificați un creștin cu care vreți să semănați și căutați o poză de-a soției sale. Puteți să cautați și poza soției mele și pozele fetelor mele …
Important este să ținem seama că Dumnezeu nu se uită la ceea ce izbește ochii, ci la inimă. Poți avea o inimă smerită și să porți unele podoabe și poți avea o nimă mândră și rea chiar dacă nu porți podoabe. Cele mai vinovate inimi sunt însă acelea care, criticându-le pe cele ce poartă podoabe, ar vrea în taină să facă la fel.
Din răspunsurile primite de la voi am înțeles că și în România, purtarea podoabelor a început să fie o problemă regională, culturală, așa cum este de altfel și în celelalte țări. Purtarea podoabelor va ajunge probabil una de alegeri personale, în funcție de duhovnicia și călăuzirea fiecăruia. Cunosc o soră care era tare îngrijită, fardată și creionată când era necăsătorită, dar când s-a căsătorit, soțul i-a spus că pentru el ar fi mai bine să nu exagereze … și așa a fost.
Îmi aduc aminte ce furori au făcut vizitele fratelui Samuel Kamaleson în România. Când a venit singur, se ținea lumea ciopor după dânsul, socotindu-l un mare om al lui Dumnezeu. Când însă a venit și cu soția lui, păstorii și bisericile au fost stânjenite de portul ei indian, cu podoabe de aur și cu o combinație de îmbrăcăminte care lăsa torsul gol și se vedea buricul …
Probabil că pentru India, soția lui Kamalisen era decentă, dar nu și pentru România. Iată cum arată o soție indiană:
Nu știu unde vom ajunge în America. Bisericile de aici nu mai au probleme cu surorile care poartă cercei, ci cu băieții care vor să-i poarte …
Categories: Articole de interes general, Teologice
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Mulțumesc tuturor celor ce ați comentat aici. Nu este intenția mea să fac o colecție de păreri contradictorii. Vă respect dreptul la opinie, dar acest post nu este o discuție, ca cel precedent, cu cerceii. Public un punct de vedere care îmi aparține. Aveți libertatea să răspândiți și voi părerile voastre.
Una din constatările de context biblic al podoabelor este surprinzătoare. În eternitatea trecută și în cea viitoare, pietrele scumpe și aurul sunt parte din creație care subliniață frumusezea și prețuirea !!! Citiți descrierea lui Lucifer înainte de a cădea (și descrierea Noului Ierusalim. Nu ar fi normal ca să ni se ceară să asociem noțiunea de frumusețe la citirea acestor pasaje și să ni se interzică această asociere când este vorba despre aurul și bijuteriile de astăzi. ce-i frumos pentru Dumnezeu este frumos și pentru creaturile Sale! Atunci, de ce trebuie să manifestăm noi ,,reținere“ în epoca actuală?
,,Fiul omului, fă un cîntec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune -i: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvîrşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvîrşit în frumuseţă. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut.“ – Ezech. 28:12-13
,,Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. 19Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintîi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smaragd; a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare“- Apoc. 21:18-21
Nu cred că ni se interzice accesul la frumusețe, ci este vorba despre altceva. Un prieten vorbea despre ,,valoare“. Fiind așa de rare astăzi, bijuteriile și metalele prețioase sunt echivalente valorice. Acumularea lor este sau poate fi într-un context de sărăcie, o sfidare a sărăciei celor din jur, o acumulare de comori la fel de vinovată ca și conturile uriașe de la bancă, ca și hainele scumpe, ca și … mai toate extravaganțele noastre materialiste. Din acest punct de vedere, nu numai bijuteriile, ci și îmbrăcămintea foarte scumpă poate și trebuie să fie considerată ,,vinovată“:
,,Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 32Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră. Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să -i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă.“ – Luca 12:31-36
Iacov, care le scrie prioritar evreilor creștini, se ridică împotriva acumulării de valori materiale, mai ales când ea se face pe spatele altora:
,,Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt (nefolosite în dulapuri) roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit (de nefolosire); şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V’aţi strîns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor, cari v’au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V’aţi săturat inimile chiar într’o zi de măcel. 6Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! – Iacov 5:1-6
Nu cred că este valid să comparăm România cu America sau cu alte țări. Fiecare are un nivel de trai caracteristic. Din bogăția americană se revarsă asupra lumii cele mai multe ajutoare economice prin lucrările de misiune creștină. America este, de departe, țara care contribuie cel mai masiv la răspândirea Evangheliei pe toată fața pământului. Este normal și decent să se întâmple așa. De aceea a binecuvântat-o Dumnezeu!
Ca o sfidare la acest spirit de dărnicie jertfitoare a Americii a apărut aici falsa Evanghelie a prosperității. Ea pretinde că suntem moștenitorii lui Dumnezeu și trebuie să ilustrăm acest adevăr, acum și aici, cu un trai ,,la înălțimea“ acestei chemări. Întrebat de ce poartă așa mari cantități de aur, un astfel de ,,apostol“ a răspuns: ,,Pentru că îmi pot permite!“ Replica dă însă pe față încălcarea frumuseții milei și grijei față de aproapele nostru. Măcar că era Fiu de Dumnezeu (și-și putea permite) Domnul Isus s-a făcut sărac pentru noi:
,,Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi“ – 2 Cor. 8:1-15
Nu întâmplător, fraza apare în contextul îndemnării la dărnicie pe care o face apostolul Pavel corintenilor.
Prietenul meu, Beniamin Cocar a stimulat o astfel de dărnicie la una din Convențiile noastre și mulți și-au pus la colectă parte din bijuteriile lor.
John MacArthur, deși a câștigat milioane cu cărțile lui, a ales să formeze un fond misionar din acest câștig și să-l pună sub administrarea presbiterilor, iar el merge în mașini modeste. Când eram la școala lui am aflat cum se stabilește nivelul de salariere al păstorilor: se iau zece cele mai mari venituri și zece cele mai mici venituri din biserică respectivă; se face media și se stabilește salariul la puțin peste acea medie.
Rick Warren uimit de câștigul adus de vânzarea cărților lui a hotărât să dea înapoi bisericii tot salariul pe care l-a primit vreodată de la ea și trăiește o viață încadrată în nivelul mediu de trai al enoriașilor de la Saddleback.
Billy Graham pentru misiunea căruia s-au adunat bilioane de dolari a trăit modest toată viața lui și locuiește și acum la o fermă.
Mama mea ne-a învățat să trăim toată viața ,,de la solduri“, iar eu mă descurc neașteptat de bine cu magazinele ,,de mâna a doua“ din orașul în care locuiesc.
Lista ar putea continua … Întrebarea este dacă va apare și numele tău pe această listă?
Cine trece pe lângă un sărac și-și ține avar aurul în pungă sau în podoabele de pe el va trebuie să dea socoteală pentru această deformare de caracter. Căci cine știe să facă un bine și nu-l face, săvârșește un păcat.
Va multumesc pentru acest articol. Duhul Domnului v-a dat intelepciune si calauzire. Din ‘furtuna’ de idei si pareri iscata in articolul precedent nu am fi putut trage nici o concluzie si nici invatatura sanatoasa. Nu voi renunta nici la cercei, nici la lantisor si nici la verigheta, dar voi fi insa mai atenta cu inima mea si voi mai citi odata istoria Sarei, cu siguranta voi mai avea ceva de invatat.
Domnul sa va binecuvinteze!
Îmi aduc aminte că am făcut pe ,,șmecherul“ cu tatăl meu, Vasile Brânzei, pe când eram cam de 16 ani. Știam că n-am voie cu aur și bijuterii, dar mi-am pus la gât o săbiuță de plastic legată de un lănțișor de tinichea … M-a văzut, că era vară și umblam descheiat la cămașă, și după ce m-a examinat mi-a spus glumind: ,,Vezi să nu te tai cu ea …“ și m-a lăsat în pace.
Un raspuns echilibrat si intelept, cu atentionarile de rigoare pentru ambele parti.
Una sunt podoabele si alta e imbracamintea sumara. Haide sa le pastram separat.
Biblic nu gasim nimic rau in a purta podoabe.
A te imbraca sumar si atrage barbatii la tine e alta problema. Domnul Isus zice ca daca te uiti la o femeie cu pofta ai si curvit in inima ta, si mai zice ca vai de cel care ispiteste, mai bine era sa nu se nasca. Asa ca femeiile ar trebui sa aiba grija sa nu aduca in ispita pe cineva dupa felul cum se imbraca.
Dar sa ne intoarcem la podoabe. Biblic nu ai cum sa interzici purtarea podoabelor.
Sincer, sunt total de acord cu tine, prefer sa ma uit la sotiile fratilor Moldoveanu si Wrumbrand, dar sunt in America de 8 ani si merg la o biserica americana de exceptie si am observat ceva acolo: ei sunt prea ocupati cu raspandirea evangheliei sa aiba timp si energie de asa discutii. Nu au timp si chef de cercei sau baticuri. In fiecare zi a saptamanii se imtampla ceva: homeless, refugiati, celebrate recovery (tot felul de oameni cu probleme, singuri, parasiti, vaduvi, droguri), grupul de frati, grupul de surori, kids club, grupe pe cartier, clase de echipare (studiu tematic), etc
Dupa o vreme nu iti mai pasa daca are cercel sau nu.
Ce te faci daca esti misionar si tribul unde esti nu vrea sa te asculte pana nu fumezi o pipa cu ei? Si te intreb oare ce plante mai sunt in ea. Ce faci? Misionarul e misionar, va trebui sa fumeze ca nu are de ales. Ceea ce uitam e ca si noi suntem misionari de cand iesim din casa. Altfel am vedea lucrurile daca am intelege asta.
Lasa-i sa isi pune cercel unde vrea, biblic nu ai ce sa faci.
Frate Daniel, cu smerenie vreau sa fac o mica remarca: Pavel si Petru nu interziceau ABUZUL de podoabe ci podoabele in sine. Stiu ca, ca si slujitori suntem tentati sa deschidem anumite porti, pentru ca membri bisericilor in care slujim “ne forteaza mana” prin portul din ultimii ani, dar eu cred ca trebuie sa tinem adevarul sus cu tarie. De ce spun asta? Pentru ca de la lantisoare si inele, peste 10 ani, vom avea inele in buric, si in buze. Si pot sa spun cu tarie ca nu am vazut pe nimeni care sa se apropie de lume prin imbracaminte sumara, podoabe, etc si sa fie mai spiritual. Veti spune ca nu definesc spiritualul bine? As spune ca nu am vazut pe nimeni mai evlavios fiind in pas de moda cu lumea.
Ah, si as prefera sa nu ma uit ca si model “de ultim cuvant” la marii teologi ai lumii, netrecuti prin cuptoarele suferintei. Sa nu uitam ca nu prosperitatea defineste spiritualitatea unui om ci groapa. Nu ramanea Daniel in istorie, de l-ar fi mancat leii, nici cei trei tineri teferi in cuptor, daca aveau piercing in urechi, si plecau un genunche in valea Dura. As prefera sa ma ma uit mai degraba la oameni ca Dorz, Moldoveanu si Wurbrand… si la sotiile lor:).
Domnul sa ne ajute sa nu ne facem ca lumea ca sa ii atragem pe cei din afara inauntru, ci sa fim diferiti, si ei vor veni la noi. Mie frica de ziua cand nu va mai fi nici o diferenta intre cei din afara si noi.