Logica ilogicului – întrebări pentru familia fratelui Iosif Țon

Întrebare: De ce nu face Dumnezeu mai multe minuni astăzi? De ce nu sunt minunile ceva obișnuit și cotidian în creștinism?

Răspuns: Minunile sunt, prin chiar definița lor, ,,excepții de la normal“, rarități prin excelență. Urmariți raționamentul următor:

1. Dacă în creștinism minunile ar fi ,,normalul“, lucruri extraordinare s-ar întâmpla în fiecare zi, în toate locurile unde sunt creștini.

2. Dacă lucruri extraordinare s-ar întâmpla de două mii de ani, în fiecare zi, în toate locurile unde sunt creștini, extraordinarul n-ar mai fi extraordinar, ci ar fi ,,normalul“ de fiecare zi al creștinismului.

3. Dacă lucrurile extraordinare ar fi ,,normale“, atunci ele n-ar mai fi ,,minuni“ și n-am mai avea nevoie de credință !!! Am umbla în fiercare zi ,,prin vedere“, nu prin credință.

Corolarul raționamentului: Credința nu este funcțională decât atunci când minunile sunt excepția de la regulă și când ele se întâmplă ,,nenormal“, din când în când, imposibil de anticipat sau de provocat prin ceea ce am putea face noi.

Relația dintre credință și minuni nu poate fi alta decât aceasta: credința este permanentă și este cu atât mai mare cu cât minunile sunt mai rare și mai … ,,excepționale“.

Q.E.D. – Dr. Agoste

*******

Preambul:

Nu am pretenția să fiu înțeles și acceptat de toată lumea. Fac apel doar la oamenii care gândesc și mai au parte de … logică. În creștinismul ,,spectacolelor mistice“ de astăzi, logica este o rara avis.

Pentru anumite adevăruri nu trebuie să mergi la școală (în nici un caz la Oxford). Este suficient doar să scoți mintea din ,,neutru“ și să o bagi puțin în viteză. Regret că trebuie să adresez aceste rănduri și fratelui Iosif Țon, care mi-a fost un timp mentor. Pe vremea aceea nu trecuse încă gardul la râpa alunecoasă a îndepărtaților de la Scriptură.

Aici nu mai este vorba despre diferențe între baptiști și pentecostali. Frații pentecostali m-au rugat acum să scriu ceva despre ,,aiurelile“ propovăduite de un fost baptist care le strică frumosul nume pe care-l poartă cu demnitate sute de mii de români pentecostali de pretutindeni.

Aici este vorba de un Iosif Țon care ,,refruzând toate mustrările“ din bisericile baptiste în care a lucrat în perioada de după revoluție (Oradea, Portland), din partea Uniunii Baptiste de la București și din partea Asociației Bisericilor Române din America și Canada, se pretinde astăzi aducătorul unei revelații noi pentru neamul românesc. Revelația aceasta a schilodit deja mii de suflete în America și în Africa. Șamanismul acesta religios nu are ce să caute în creștinism, nici în cel evanghelic, nici în cel ortodox (Vă râde tot târgul, frate Iosif!) și nici în catolicism.

Profitând de un renume câștigat altădată printr-o expunere corectă și clară a Scripturilor, fratele Iosif Țon nu mai este astăzi alături de noi pentru că a ,,promovat“ în ultima vreme ,,dincolo de Cuvânt“, în valea vedenilor eretice condamnate dintotdeauna în istoria creștină, în valea sufletelor întuncate de ,,iluminare superioară a gnosticilor“. Fratele Iosif Țon nu mai este sau se crede că nu mai este în tabăra muritorilor de rând.

Fratele Iosif Țon și urmașii lui (sau mai marii lui din America) au ,,promovat“ în clasa învățătorilor mincinoși cu care au avut de luptat și apostolul Pavel și apostolul Ioan și apostolul Petru. Vrând ,,mai mult“, ca și colosenii (Col. 2:18), el și ei au ajuns dincolo de limitele buneicuviințe creștine, ,,s-au smintit“, cum spune prietenul meu, preotul ortodox Cornel Avramescu.

Avertismentul apostolic din scrisorile celor trei amintiți mai sus este preluat în epistola lui Iuda, ceea ce ne îndreptățește să spunem că boala era epidemică încă de pe atunci, iar lupta cu acest gen de ,,intrări gnostice în lumea spiritelor“ și de dobândirea de autorități speciale pentru lucrări extraordinare pe pământ a fost prezentă în mai toate bisericile primului veac. Mă tot mir și mă întreb: Rezolvate atunci prin condamnări clare și categorice, le mai poate cineva cu logică evanghelică recomanda astăzi drept ,,lucruri spirituale superioare“, ,,revelații recente specifice vremurilor din urmă“ ?

,,Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n’a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: ,,Domnul să te mustre!“  Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceeace ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.  

Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S’au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de cîştig! Au pierit într’o răscoală ca a lui Core!  Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă deabinele; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;  nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.  Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: ,,Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,  ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.` – Iuda 9:15

Citându-l pe Ehoh și considerându-l vrednici de pus în rândul profeților, Iuda ne pune că învățăturile acestea de ,,supraspiritualitate“ au fost prezente deja în primul veac, dar și vor fi ținta pedepselor aspre pe care le va aduce Dumnezeu asupra nelegiuiților din ultimul veac.

*****

Logica ilogicului:

Am ascultat-o pe Dora Ghitea (fostă Țon) vorbind despre vindecarea ei și m-am bucurat. L-am ascultat apoi pe soțul ei și am împărtășit și bucuria lui. M-am speriat însă de concluzia greșită pe care au tras-o cei doi din frumoasa experiență de care le-a făcut parte Domnul.  L-am ascultat siderat pe doctorul-soț spunând că a ajuns la concluzia că nu este normal pentru un creștin să fie bolnav. Asta în realitatea în care meseria lui îl pune zilnic în contact cu o mulțime de creștini care SUNT bolnavi (!!!) și în situația în care el își ia salariul în fiecare lună tratându-i pe acești creștini bolnavi (Pe care probabil îi consideră în ascuns inferiori lui în credință și-i disprețuiește! Sau poate că nu-i tratează medical decât pe cei necredincioși, iar pe cei credincioși îi ,,vindecă“!).

Dacă acestea sunt convingerile mai noi ale doctorului Oliver Ghitea, n-ar fi mai ,,logic“ ca el să părăsească practica medicală și să-și deschidă un cabinet de ,,vindecare“? Aud că a fost ordinat de fratele Titi Cocian de la Atlanta ca păstor al unui grup din Portland. Dacă este adevărat, îl rog să urmărească logica acestui raționament teologic:  Dacă ,,Christos a purtat la Cruce toate păcatele și boalele noatre“ (și asta ar însemna o perpetuă sănătate a trupului creștinilor) cum de apostolul Pavel, autoritatea lui Dumnezeu pentru Biserică, ne-a spus în Romani 8 că:

,,Toată firea suspină și sufere ateptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu … Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru“ (Care este deci încă în viitor !!!)

La aceasta, apostolul Pavel adaugă:

,,Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți (pentru asta așteptăm noi ,,înfierea“). Dar o nădejde care se vede (adică dacă am fi experimentat deja ,,răscumpărarea trupului“ și n-am mai cunoaște boala) nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?“ 

,,Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem (,,răscumpărarea trupului nostru“), așteptăm cu răbdare“ (Rom. 8:20-25).

Apostolul Pavel ne spune că trupul nostru, casa noastră pământească ,,se desface“, repetănd ceea ce ne spusese deja Solomon-Eclesiastul despre bolile degenerative ale organismului (Ecles. 12:1-7).

Dacă ,,omul spiritual“ din Portland de la care Dora a primit mesaj din partea Domnului este Vali Seiceanu, eu întreb: ,,Care a fost poziția fratelui Iosif Țon, când era păstor baptist la biserica din Ploiești, împotriva lui Vali Seiceanu și a lui Elisei Unțeanu care căzuseră și ei sub ,,învățătura“ unui învățător african? Acceptă acum fratele Țon Iosif ,,îndrumările divine“ venite spre fata lui prin Vali Seiceanu? Ce s-a schimbat între timp? Există acum părtășie și colaborare între Vali Seiceanu, Iosif Țon și fica lui botezată cu Duhul Sfânt? Și-a cerut fratele Iosif Țon iertare de la Vali Seiceanu? Care au fost relațiile fratelui Iosif Țon cu Vali Seiceanu și Elisei Unțeanu în anii în care au trăit amândoi în Portland?

Logica Ilogicului:

De cine să ascultăm mai abitir, de apostolul Pavel sau de Iosif Țon și cei doi tineri din familia lui?

E drept, rezultatele apostolului Pavel nu s-au ,,ridicat“ la standardul propovăduirii astăzi de fratele Iosif Țon …  Pe Trofim la lăsat bolnav în Milet, lui Timotei i-a recomandat ca tratament medical ,,Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi cîte puţin vin, din pricina stomahului tău, şi din pricina deselor tale îmbolnăviri“ – 1 Tim. 5:23 (Cum? Nu i-a recomandat mai mult rugăciune și credință?), pe Epafras l-a văzut neputincios aproape murind lângă el (,,căci a fost bolnav și foarte aproape de moarte“) și numai un har special de la Dumnezeu l-a ținut în viață.

Se pare că Pavel a avut el însuși o boală de ochi care-l făcea să scrie neîndemânatec ,,cu litere mari“ ( Gal. 6:11; 2 Tes. 3:17; 1 Cor. 16:21; Col. 4:18), fiind forțat să-și dicteze scrisorile unui ,,terțiu“ (Rom. 16:22). Alte beteșuguri au necesitat ca doctorul Luca să stea mereu alături de el.  A fost bolnav trupește în Galatia:

,,Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v’am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată.  Şi, n’aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuş Hristos Isus (,,înger“ și ,,Christos“ într-un trup neputincios?)“ (Gal. 4:13-14).

Ca să nu mai vorbim de celebrul ,,țepuș în carne“ de care n-a scăpat niciodată, oricât de mult s-a rugat el Domnului (2 Cor. 12:9-10).

Cred că tinerii copii din familia fratelui Iosif Țon suferă din cauza influenței personalității puternice a fratelui Iosif Țon. Cuvintele lor sunt cuvintele dânsului. ,,Dumnezeu mi-a zis: ,,Nu ai nevoie de Demeter! Uite vindecarea este aici. Ia-o!“)

Logica Ilogicului:

Și dânsul este însă tare greu de înțeles și aceptat. Deși pretinde că a avut vedenii și Dumnezeu i-a vorbit direct și personal, dânsul s-a operat (!!!) de cancer la prostată și, pe vremea în care l-am vizitat eu acasă la dânsul, ținea încă un regim foarte strict. Toate gazdele vizitelor dânsului, atât în America, cât și în România, erau înștințate despre acest regim strict și rugate să se conformeze. Dacă fratele Iosif Țon credea dintotdeauna ceea ce crede și azi, (cum a ținut morțiș să ne spună atunci când a fost confrunat pentru ,,schimbarea“ de doctrine) de ce s-a mai operat de cancer de prostată și de ce a căutat cel mai bun spital pentru această procedură (Loma Linda Adventist Hospital). De ce nu a căutat un ,,frate vindecător“ cu care să se roage ?! Dar de ce nu s-a vindecat singur, prin credință? Este drept să recomande acum altora să bea apă când dânsul a băut atunci vin?

Și pentru că veni vorba de ,,una zicem și alta facem“, l-aș întreba public pe fratele Iosif Țon dacă și astăzi mai ține regim strict și se mai duce periodic la vizite medicale sau a fost vindecat total și definitiv și mănâncă acum împreună cu noi carne de porc la grătar? Mai ia dânsul zilnic pastile, mai ales pentru durerile din zona cervicală?

L-aș mai întreba și cum l-a ,,vindecat“ pe una din rudele sale, Mircea Florea, de boala lui (cum mi s-a lăudat dânsul atunci). Știu că l-a purtat pe drumuri de la Los Angeles la Portland și l-am văzut acolo când îl purtau oameni pe brațe din pricina neputințelor. Cum? A murit nevindecat? Oare cum s-a putut întâmpla așa ceva?

Logica acestui articol:

Scriu pentru că respir și pentru că aerul a devenit iar irespirabil în jurul ,,lucrării“ pe care o face Iosif Țon în România și în alte părți. Chem la logică și la bun simț. Chem la părăsirea ipocriziei, a prefăcătoriei și încercării de a păcăli și duce în eroare pe acei ,,micuți“ pentru care a murit Domnul Isus și pe care ni i-a dat în păstorire.

Cu nădejdea că mai pot fi ajunși de glasul rațiunii sănătoase, strig către Iosif Țon și către cei ce-l urmează, cu glasul profetului: ,,La lege şi la mărturie!“ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta“ (Isaia 8:20).

Riscul acestui articol:

Când am luat poziție oficială, ca președinte pe atunci al RBA, împreună cu ceilalți păstori de pe coasta de vest, împotriva influențelor nefaste pe care învățătura eretică a fratelui Iosif Țon o putea avea dacă era primit ca și mai înainte în bisericile noastre, am fost ameninta voalat de ,,cineva“ că nu-mi va fi bine. Când s-a dezlănțuit atacul, fratele Iosif Țon mi-a spus atunci la telefon că-l ,,poate opri pe cel ce este gata să mă distrugă și că o va face … dacă-l rog eu“). Nu l-am rugat atunci și, deși a fost greu și pentru mine și pentru biserică, ajutorul Domnului și al colegilor păstori din RBA m-au izbăvit din încercare. Va urma oare acum o altă ,,pățanie“ neplăcută pentru mine?  Va fi un preț mic pentru care sunt gata, mai ales dacă el va însemna și oprirea acestui atac la demnitatea și decența mesajului Evanghelic predicat cu credincioșie de atâtea mii și mii de alți lucrători din bisericile vorbitoare de limbă română.

P.S. – Lucrurile de mai sus sunt pentru cei ce ,,s-au făcut de minune!“ M-aș bucura dacă rândurile de mai sus nu vor fi luate drept o pledoarie împotriva minunilor. Eu însumi le-am trăit și le mai aștept. Ele sunt monente speciale de har, sclipiri ale veacului viitor care ni se dăruiesc ca o avanpremieră frumoasă (rar, dar vin). Deocamdată doar ,,gustăm din puterile veacului vitor“ (Evrei 6:5). Dumnezeu nu ne-a promis că ne va vindeca de toate boalele noastre, dar noi ne rugăm pentru toate boalele noastre. Chiar acum mă rog zilnic pentru cineva foarte drag și bolnav. Îi las însă întotdeauna pe Dumnezeu să facă ce voiește El. Este Dumnezeu și eu mă supun hotărârilor Lui, care sunt bune, plăcute și desăvârșite și care lucrează toate împreună spre binele celor ce-L iubesc, al celor chemați după planul Lui. Din mijlocul atător suferințe, avem chiar mai multe motive să repetăm fără încetare: ,,Doamne, vină Împărăția Ta“ și adu-o cât mai curând.



Categories: Articole de interes general

25 replies

  1. Observații asupra scrisorii fratelui I.Țon către fratele Daniel Brânzei
    Posted on septembrie 25, 2014 by Andrei C. http://blogultrezirespirituala.wordpress.com/2014/09/25/observatii-asupra-scrisorii-fratelui-i-ton-catre-fratele-daniel-branzei/

    Vă scriu această scrisoare deși nu știu dacă o veți citi vreodată. Continui să o scriu cel puțin pentru că de multe ori când scriem pentru alții, scriem, de fapt, întâi de toate, pentru noi înșine. Vă scriu ca unul care pot simpatiza cu dumneavoastră datorită unor experiențe similare prin care am trecut (nu pot detalia în public) reușind totuși să supraviețuiesc în cultul baptist – ca mulți alții (deși nu mă pot identifica cu continuaționiștii și cu atât mai puțin cu mișcarea carismatică). Sper, de asemenea, că cititorii mei vor avea ceva de învățat din această scrisoare. Am nădejdea că veți citi și/sau răspunde (în cazul în care o veți face vreodată) altfel de cum ați făcut-o față de „tinerelul de la Oradea”, deodată ce „nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci”.

    Nu vreau să împart nimic cu dumneavoastră, cu atât mai puțin să mă răzbun. Nu sunt aghiotantul fratelui Paul Negruț sau al fratelui Daniel Brânzei (cu care am o relație de prietenie-frățească mai mult „în duhul virtual”), așa cum speculează din belșug unii oameni care își folosesc imaginația în locul greșit și nu știu decât să direcționeze dialogul în probleme irelevante. Îi respect pe amândoi frați dar teologia mea nu este formată de niciunul dintre ei. Am considerat şi încă mai cred că discuţia pe marginea subiectului vindecărilor este vrednică de atenţia şi interesul nostru. Pentru acest motiv voi face câteva observaţii articolului prin care ați răspuns articolului „Vremurile minunilor” scris de fratele Daniel Brânzei.

    Atât dumneavoastră cât și promotorii cesaționismului aveți susținători incapabili de a înțelege finețele teologice, miza unui polemici constructive, rolul acestor scrisori și cu atât mai puțin faptul că prin comentariile lor nu fac decât să infecteze mai mult blogosfera cu mediocritate și obscurantism teologic și să dărâme orice soi de dialog al bunului simț. Personal, îmi pare rău ori de câte ori pe acest blog s-a comentat, cu acceptul meu pasiv, ca pe mahala, cu atât mai mult cu cât subiectele sunt de mare importanță iar persoanele implicate urăsc conversații de cea mai joasă speță.

    i. Ipoteza potrivit căreia cesaționismul ar fi un fel de acomodare a Scripturii la teologia liberală, este transmisă subliminal prin faptul că ambele sunt prezentate în aceeași categorie, una după cealaltă. Ați recunoscut că diferența dintre cele două sisteme teologice se află în faptul că teologia liberală respinge veridicitatea minunilor, în timp ce cesaționismul acceptă autenticitatea minunilor descrise în Scripturi. Totuși este fals a se afirma că cesaționismul urmează teologiei liberale. Înainte de teologia liberală, cesaționismul era în vogă între reformați, puritani, luterani și alte confesiuni protestante.

    ii. Frate Țon, nici un cesaționist nu afirmă că „minuni s-au întâmplat în timpurile biblice, dar nu se mai întâmplă în vremea noastră”. Îmi pun mare semne de întrebare cu privire la cărțile care v-au oferit astfel de informații sau motivul pentru care spuneți aceste lucruri. Sunt interesat de această discuție de mulți ani de zile și încă nu am citit autori cesaționiști care să spună că minunile nu se mai întâmplă în vremea noastră. O asemenea afirmație este o dezinformare a publicului, este o caricaturizare penibilă a poziției oponentului și se bazează fie pe ignoranță academică, fie pe dorința de a vă ponegri oponenții teologici. Există foarte puțini cesaționiști, iar eu nu am întâlnit nici unul până acum, care să afirme că minunile au încetat cu desăvârșire.

    Cesaționismul spune că darul de vindecare a încetat, ceea ce este o cu totul altă idee. Cu alte cuvinte, Dumnezeu face minuni când, cum și unde dorește dar nu o face prin dar de vindecare. Asta cred cesaționiștii. El face minuni prin și ca răspuns la rugăciunile oamenilor, însă nu o face prin oameni care au darul de vindecare sau al facerii de miracole. Ceea ce contraziceți dumneavoastră este o altă poziție teologică, probabil cesaționismul extremist (cesaționism, pe nedrept numit astfel deodată ce majoritatea cesaționistă va respinge o astfel de poziție teologică). Faceți o afirmație absolută („nu se mai întâmplă în vremea noastră”) și în acest caz nu vă permiteți să vorbiți în termeni generali. Doresc să îmi oferiți o afirmație a unui cesaționist reprezentativ care afirmă ceea ce spuneți dumneavoastră. Și vă rog nu mergeți în vreun colț de lume obscur și necunoscut de oameni pentru a găsi vreun ignorant care afirmă o asemenea absurditate teologică.

    Este o bătaie de joc să spuneți că cesaționiștii cred aceste lucruri „pentru a arăta că și ei sunt „științifici”. Ați putea spune acest lucru despre marii reformatori, deodată ce ei nici nu au avut contextul în care să fie nevoie de o astfel de dorință pentru a se conforma cu „știința”? Pe ce bază faceți aceste afirmații necinstite, batjocoritoare, caricaturizante și care dezinformează? Cesaționismul nu a fost inventat în 2014 și nici de când știința a devenit un oponent foarte serios al credinței în Sfânta Scriptură.

    Refuzați să țineți cont sau nu știți că există mai multe tipuri de cesaționiști? Există un soi de „cesaționiști hard-core” care neagă că Dumnezeu ar mai face minuni astăzi. Nici aceștia nu spun că Dumnezeu nu poate face minuni ci doar că în planul Lui a hotărât astfel. Ei sunt foarte puțini și, personal, nu cunosc astfel de oameni în România. A vă referi la ei în această discuție este nu doar irelevant ci și necinsitit.

    Pe de cealaltă parte, există un alt număr de teologi cesaționiști (împreună cu susținătorii lor) care spun că minunile sunt excepționale (aici poate fi încadrat fratele Daniel Brânzei – conform cu articolul pe care îl amendați) dar se întâmplă totuși. Tot în tagma cesaționiștilor destul de rigizi există un mare număr care acceptă că minunile au loc și astăzi – afirmație care nu este completată de o încredere în a afirma că există un număr mare sau mic de minuni. Totuși, ce este comun acestor oameni, este faptul că toate aceste minuni se fac fără dar de vindecare. Ele au loc ca răspuns la rugăciuni, au loc în urma ungerii cu untdelemn, au loc în urma pocăinței, a mărturisirii păcatelor și a rugăciunii prezbiterilor.

    iii. Spuneți că „unul dintre rolurile minunilor, semnelor și lucrărilor pline de putere a fost să genereze credință” iar eu voi fi de acord cu dumneavoastră dacă definiți ce înseamnă să „genereze credință”. Folosirea acestui termen este extrem de periculoasă. Singurul mod în care poate fi acceptată terminologia aceasta este redefinid-o și oferindu-vă circumstanțe atenuante pentru acest limbaj neatent ales.

    Puteți folosi vreun text doctrinar care să susțină o asemenea poziție teologică? Textul din Fapte 2:22 nu spune că acesta este rolul minunilor – de a genera credință. Textul nu pomenește nimic despre credință și de aceea nu înțeleg de ce îl folosiți în sprijinul acestei afirmații. Pe de altă parte, puteți găsi texte doctrinare care ne arată clar „cum” este „generată credința”: (i) Ea este un dar al lui Dumnezeu: „prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8); (ii) ea vine în urma auzirii Cuvântului: „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17); (iii) ea este un har al lui Dumnezeu: „vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El” (Filipeni 1:29).

    Există chiar texte care par să contrazică ceea ce ați afirmat la acest punct: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi” (Luca 16:31). Deși acest text nu este doctrinar ci este o pildă din care trebuie să extragem o singură idee principală care să ne ofere tema textului, totuși, îndrăznesc să spun că în conversația lui Avraam cu bogatul găsim un text doctrinar. Avem un text descriptiv – narativ în care ne sunt oferite convingeri doctrinare – prescriptive.

    Minunile nu au puterea de a genera credință. Minunile au creat un context în care oamenii erau treziți la realitatea unui Dumnezeu transcendent, viu, prezent și implicat între oameni; au atras privirile oamenilor către mesagerii și mesajul adus de aceștia din partea lui Dumnezeu; au demonstrat că mărturisirea autorității lui Hristos, asupra bolii, morții, păcatului și destinului veșnic, este reală; au fost o pregustare a Împărăției viitoare; au fost un efect natural al pocăinței de păcatele care aduceau boală și demoni; au fost lăsate cu rolul de a atrage atenția omului religios intelectual și ignorant. Minunile nu pot „genera” credință în nici un fel. Singura cauză a credinței este Duhul Sfânt. Dacă, totuși, am dori să numim, în mod impropriu, minunea drept o „cauză” a credinței, în cel mai bun caz, ea este o „cauză contextuală” (realizare a unui context în care credința se poate naște) și niciodată o „cauză activă” sau „cauză eficace” sau „cauză directă” a credinței deoarece Duhul Sfânt produce credința în sufletul omului.

    Afirmația potrivit căreia acest dar (credința) poate fi generat de miracole ne împinge să ne întrebăm în cel mai serios mod ce perspectivă aveți asupra mântuirii. Înțeleg perfect că poziția continuaționistă (până la un anumit punct) poate rămâne în granițele ortodoxiei istorice, a doctrinelor fundamentale din creștinism, însă nu cred că acceptarea acestei poziții trebuie să vă modifice convingerile soteriologice – a modului în care omul este mântuit, primește credință așa cum mi se pare că a făcut-o în acest caz.

    iv. Ați folosit Ioan 10:38 („Credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl”) pentru a argumenta aceeași idee. Dar este ușor de observat că, dacă în acest caz s-ar fi genera credință în inimile ascultătorilor, este din cauza cuvintelor Domnului Isus, deodată ce Hristos le spune „credeți măcar lucrările”. Așadar, însăși ipoteza aceasta este infirmată de faptul că Hristos le poruncește să creadă. Pe de altă parte, Hristos spune acestor oameni să creadă „lucrările acestea” care demonstrau, în mod practic, autoritatea supremă a lui Hristos – cu alte cuvinte ele nu ofereau decât informații despre identitatea lui Hristos. Minunile, în acest caz, nu pot „genera credință” ci pot informa omul pentru ca acesta să creadă.

    În Fapte 14 se găsește un faliment masiv al minunilor – deoarece textul nu afirmă nicăieri că acei oameni au crezut. Rezultatul a fost dezastruos în acea cetate din două puncte de vedere: „Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă” (v.18) și „Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte iudei care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit (v.19). Nu văd nicăieri în text vreun sprijin pentru afirmația care susține că minunile generează credință.

    Următorul text folosit – Fapte 19:11-12 („Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; până acolo încât peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau afară din ei duhurile rele”) – nu prezintă deloc ideea potrivit căreia minunile au generat credință.

    1 Corinteni 2:4-5 („învățătura și propovăduirea mea nu stătea în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”) nu explică faptul că „puterea lui Dumnezeu” ar fi minunile și semnele deoarece în 1:18 spune că „puterea” este „propovăduirea crucii” („fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”). Așadar, a spune că „puterea lui Dumnezeu” se referă la minuni înseamnă să facem o nedreptate textului, contextului și afirmațiilor explicite care arată că Pavel se referea la Evanghelie – la propovăduirea crucii. 1 Corinteni 4:18-21 Pavel nu susține deloc, explicit sau din context, că „puterea” la care face referire Pavel sunt semnele și minunile. În plus, ar părea destul de ciudat ca Pavel să spună „Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în minuni” sau „voi vedea nu vorbele, ci minunile făcute de cei s-au îngâmfat.” Este oare acesta criteriul după care îi cunoaștem pe oamenii lui Dumnezeu și acesta este standardul prin care înțelegem unde este Împărăția lui Dumnezeu? Cu siguranță nu, deodată ce o grămadă de șarlatani, culte și secte pot aduce dovezi interminabile a minunilor care au loc în interiorul comunităților lor.

    Eu nu neg rolul pe care îl joacă minunile în misiunea apostolului Pavel (așa cum ați precizat prezentând textul din Romani 15:18-19) ci încerc să îl definesc în modul corect. Aici este punctul nevralgic al discuției. Care este rolul minunilor în relație cu credința? Susține Scriptura în vreun loc că minunile „generează” credință? Vă pot da multe alte texte care arată relația minunilor cu credință, chiar din cartea Faptelor din care ați citat două texte care nu arată explicit relația minunilor cu credința și cu atât mai puțin că ele „generează” credință.

    v. Spuneți că Pavel „nu peste tot și în toate cazurile a avut o reușită” dar Scriptura nu ne spune în vreun loc că Pavel a încercat să facă o minune și a falimentat. Eu cred că Pavel a avut reușită de 100% deoarece întotdeauna acționat în conformitate cu voia lui Dumnezeu specifică, descoperită prin darul profetic pe care îl avea și călăuzirea Duhului Sfânt. Această ipoteză este promovată de o parcelă din mișcarea carismatică pentru a justifica falimentele, însă este bazată pe un argument subțire care nu stă în picioare la o analiză atentă.

    vi. Apreciez că ați acceptat realitatea faptului că trupurile noastre nu sunt răscumpărate și de aceea trupurile noastre vor suferi prin boli (Romani 19:23) și că trebuie să apelăm la recomandări medicale așa cum a făcut și apostolul Pavel. Găsesc, totuși, o inconsecvență între această afirmație și recomandarea unor eretici carismatici ca „mari oameni ai lui Dumnezeu în generația noastră”. Dacă îmi spuneți că nu sunteți de acord cu tot ce au spus ei, eu vreau să vă răspund căci, dacă nu sunteți de acord cu ei în aceste puncte fundamentale, atunci nu ar trebui să îi recomandați deloc. Ba chiar i-ați recomandat în contextul discuției despre vindecări și minuni, ceea ce înseamnă că sunteți de acord cu ereziile mișcării New Apostolic Reformation promovate de oamenii pe care i-ați recomandat. Aceștia spun că orice caz de boală este voia lui Dumnezeu să fie vindecat. Dacă nu ați cunoscut acest lucru, atunci găsesc ușuratică recomandarea dumnevoastră. Dacă l-ați știut, atunci găsesc incosecventă poziția din acest articol cu cea exprimată de acei doi „mari apostoli”. Și eu se poate să fiu de acord cu unele afirmații ale lui Joel Osteen dar, dat fiind faptul că acesta nu susține anumite doctrine fundamentale ortodoxe, nu îl pot recomanda în nici un caz ca fiind un mare om al lui Dumnezeu, pentru simplul fapt că nu este unul.

    vii. Aduceți discuția despre Keener și cartea publicată despre minuni, dar folosiți interschimbabil două formulări diferite în conceptele pe care le înglobează, una fiind acceptată de cesaționiști, însă cealaltă nu. Când le folosiți interschimbabil dați senzația greșită, așa cum am afirmat deja, că cesaționiștii nu sunt de acord că astăzi se fac minuni. Noi suntem de acord că „se întâmplă pe tot globul minuni nemaipomenite” și cesaționiștii nu neagă că aceste minuni se întâmplă, dar ați folosit în același paragraf, referindu-vă la același lucru, o formulare echivalentă care spune cu totul altceva și anume „lucrările de vindecări prin credință s-au înmulțit enorm”. Vreau să vă atrag atenția și asupra următorului lucru: cesaționiștii (foarte mulți dintre ei) nu au nici un fel de problemă cu „vindecările prin credință” atâta timp cât prin această expresie nu înțelegeți „vindecare prin vindecători” sau „vindecare prin dar de vindecare”. Cu siguranță, nu credem în vindecări prin necredință, așa că nu înțeleg de ce puneți „vindecările prin credință” ca fiind ceva acceptat exclusiv de carismatici, deodată ce sunt acceptate de majoritatea cesaționiștilor!

    viii. Apreciez din nou că sunteți de acord cu regula ca „să nu dea vina pe cei bolnavi că din cauza lor înșiși nu s-au vindecat, să nu se blameze nici pe sine pentru eșecuri și să nu arunce nicăieri în altă parte această vină, ci să lase problema aceasta în grija Domnului” deoarece cei mai mulți carismatici asta fac, așa încât s-au ajuns la aberații practice de genul „omoară necredința ca să poți fi vindecat” (ce o fi aia și unde se găsește această practică în Scripturi, nu știu). Pe de altă parte, există, totuși, în Scriptură multe răspunsuri biblice pentru care oamenii nu sunt vindecați și este necinstit din partea noastră să le ignorăm. Mai mult, de ce nu ar fi posibil faptul că aceste minuni nu au loc pentru că nu există dar de vindecare ci doar vindecare prin credință și rugăciune, legată în totalitate de suveranitatea lui Dumnezeu?

    Încă un aspect pe care îl apreciez și pe care îl menționați este acesta: „medicii sunt instrumente ale lui Dumnezeu pentru vindecări și că vindecările prin medici sunt tot atât de miraculoase cât și cele făcute doar ”prin credință”” dar cred că mințiți atunci când spuneți că „toți oamenii lui Dumnezeu folosiți de El în vindecări spun” aceasta. Nu spun că mințiți în mod obișnuit, intenționat sau din ignoranță. Dar acest lucru este complet neadevărat. O mare parte din carismatici lovesc puternic în practica mersului la medic ca fiind o dovadă de necredință și de înjosire a lui Dumnezeu, deodată ce EL vrea ca noi toți să fim vindecați. Se pare, însă, că vă distanțați tot mai mult, destul de repede (iarăși), de marii apostoli NAR pe care i-ați recomandat cu atâta siguranță, convingere și căldură.

    ix. Vorbiți despre trei categorii de oameni în creștinism, dar această simplificare reducționistă este irealistă și se bazează, repet, fie pe ignoranță, fie pe dorința de a dezinforma publicul, deoarece nu este totuna să spui că „Dumnezeu este consecvent și că El a făcut minuni atât în timpurile biblice cât și de atunci încoace și că noi trebuie să așteptăm ca El să ne folosească și pe noi pentru înaintarea cauzei Lui în lume” – afirmație cu care mulți cesaționiști sunt de acord și a spune că „noi trebuie să ne așteptăm ca El să ne folosească și pe noi prin darurile de vindecare și facere de minuni pentru înaintarea cauzei lui în lume” – afirmație care este specific și exclusiv carismatică. Este evident că folosiți acesteă formulări ca fiind interschimbabile, însă ele nu sunt, deodată ce prima formulare reprezintă ceea ce cred unii cesaționiști, iar a doua este respinsă de toată tagma cesaționiștilor.

    x. Este adevărat că Matei 8:16-17 se referă la vindecări fizice (conform contextului) și că 1 Petru 2:24 se referă la vindecarea spirituală (justificată complet de context), însă puteți ignora faptul că (i) aceste minuni erau făcute de Hristos Însuși, care își dovedea autoritatea intrinsecă Persoanei Sale; (ii) erau făcute într-o perioadă în care Hristos a fost trimis la „oile pierdute ale casei lui Israel”; (iii) că se afla într-o perioadă excepțională și unică în care a umblat ca Mesia pe acest pământ, iar, după aceea, s-a dus la ceruri; (iv) că atunci făcea oferta primirii Împărăției lui Dumnezeu în toată puterea ei și că a fost refuzată? De ce putem face o legătură atât de strânsă între Hristos și noi, așa încât să spunem că deodată ce El a făcut minuni putem face și noi? Suntem noi Hristos? Avem noi autoritatea Lui? Avem noi aceeași misiune ca a Lui? Suntem noi trimiși pentru a oferi Împărăția lui Israel? Există vreo diferență între autoritatea intrinsecă Persoanei Sale și autoritatea delegată nouă? Exită vreo diferență între Cap și mădulare? Există vreo diferență între Israel și Biserică? Există vreo diferență între misiunea între neamuri și misiunea între Israeliți? Răspunsurile arată că textul este folosit pentru discuția noastră în mod abuziv.

    xi. Marcu 16 primește o interpretare din partea cesaționiștilor, puternic fundamentată în text. „Cei ce vor crede” sunt apostolii pe care îi trimite Domnul Isus. Cu alte cuvinte, aceștia sunt cei cărora li se promite că vor face minuni. Mai mult, dacă nu există o dovadă textuală clară că această putere delegată pentru a face minuni în vederea inaugurării perioadei bisericii a fost dată și ucenicilor, după apostoli, atunci nu putem susține ipoteza potrivit căreia darurile miraculoase sunt active și astăzi. Simpla citare a textelor biblice nu este un argument în sine. Înțeleg că interpretați altfel expresia „cei ce vor crede”, însă care sunt argumentele acestei interpretări?

    Adăugați Ioan 14:11-12 care, în context cât și în experiența din urmă a apostolilor, nu poate însemna miracole pentru că: (i) câteva din minunile mari făcute de Isus care nu s-au mai repetat: hrănirea mulțimilor, umblarea pe ape, și exemplele ar putea continua. Nici învierile din morți nu le-au depășit pe ale lui Isus; (ii) Isus amintește că baza acestor lucrări „mai mari” este plecarea lui la Tatăl („pentru că Eu mă duc la Tatăl”), în timp ce noi știm că ucenicii au făcut minuni și înainte de plecarea lui Isus la Tatăl și cu nimic nu au fost minunile ulterioare „mai mari”, așa că este clar faptul că nu se au în vedere miracolele; (iii) imediat după acest text, Hristos vorbește despre promisiunea și trimiterea Duhului Sfânt, așa că aceste lucrări „mai mari” țin de ceva ce va avea loc după coborârea Duhului Sfânt ,însă știm că miracolele au fost făcute și înainte de venirea Duhului Sfânt; (iv) Ucenicii au făcut lucrări „mai mari” în sensul că efectele lucrărilor lor vor fi mai mari și ample decât cele rezultate în urma lucrărilor lui Isus. În timpul lucrării lui Isus pe pământ, relativ un număr mic de oameni au crezut cu adevărat în El, însă după înălțarea Lui și coborârea Duhului Sfânt, numărul a fost mult mai mare. 3000 au crezut numai în ziua de Rusalii și alți 2000 la o altă predică de-a lui Petru. Biserica a străpuns și s-a extins în tot imperiul Roman în timpul erei apostolice, în timp ce lucrarea lui Isus nu s-a extins mai departe de granițele Palestinei.

    xii. Spuneți că „noi” (adică „voi” cei care acceptați continuaționismul și mișcarea carismatică) „am decis să-L credem pe Domnul nostru Isus Cristos sută la sută” ca și cum cesaționiștii nu L-ar crede pe Hristos 100%, în timp ce lucrurile nu stau deloc așa. Este vorba despre interpretarea diferită a Cuvântului și nu despre a-L crede sau nu pe Domnul Isus. Este un mod necinstit de trage focul la oala cesaționistă prin aceste expresii exagerate.

    Din nou, spuneți că „ne rugăm pentru vindecarea bolnavilor. Vindecarea lor nu vine din ceva inerent în noi, ci vine din rănile Lui, din puterea Numelui Lui și din puterea Duhului Sfânt” ca și cum acest lucru ar fi respins de cesaționiști și ar fi echivalent cu credința în darul de vindecare și facere de minuni. Întâi, acest lucru este practicat și crezut de cesaționiști și, în al doilea rând, acest lucru este complet diferit de credința în „darul de vindecare”. Bănuiesc că nu sunteți cesaționist, însă folosiți aceste afirmații și argumente pentru a năuci de cap o grămadă de frați cesaționiști care cred altfel decât credeți în realitate. Altfel nu explic de ce suprapuneți terminologia cesaționistă cu cea continuaționistă.

    Iacov 5:14-16 este acceptat, crezut și practicat de cesaționiști. Întrebarea nu este dacă credem sau practicăm acest text ci cum este interpretat. În foarte multe biserici baptiste cesaționiste se practică ungerea cu untdelemn, rugăciunea pentru bolnavi, mărturisirea păcatelor și punerea mâinilor. Aceasta nu este o practică carismatică. Convingerile carismatice duc la practicarea vindecării prin „dar de vindecare”, ceea ce este un cu totul alt lucru.

    Nu pe baza „instrucțiunilor din Marcu 16 și a celor din Iacov 5” în biserica dumnevoastră „la sfârșitul fiecărei predici chemăm în față pe cei bolnavi care doresc vindecare”, deodată ce Iacov 5 nu vorbește despre cadrul bisericii iar Marcu 16 cu atât mai puțin (este evident contextul misiunii de evanghelizare a lumii necredincioase) ci pe baza convingerilor carismatice continuaționiste îmbrăcate cu terminologie cesaționistă și biblică, dar interpretată cu hermeneutică carismatică.

    În final, am câteva rugăminți: distingeți convingerile carismatice de cele cesaționiste deoarece nu cunosc exact motivul pentru care le amestecați; căutați să aduceți argumente pentru afirmațiile pe care le faceți; nu mai caricaturizați poziția „stimabilului oponent” descriind-o așa cum nu este în realitate; nu dezinformați publicul care vă citește și, de dragul adevărului, definiți corect termenii pe care îi folosiți. Cunoașteți că doctrine fundamentale din creștinism sunt interpretate diferit (doctrina despre Cina Domnului sau Sfânta Treime) datorită unor simple prepoziții. Vă chem să vă prezentați teologia într-un mod clar, cinstit și strict definit.

    Sebiș 315700, Romania

  2. Eu însumi am fost vindecat prin rugăciune și punerea mâinilor. Nu știu de unde ați scos o părere contrarie. Este probabil febra disputei. Am postat eu însumi articole ca cele semnalate de dumneavoastră. Puterea rugăciunii este una, iar ceea ce propagă cei amintiți de dumneavoastrp este alta.

  3. Sper ca netrebnicii si-au declinat si identitatea ca sa-i cunoastem si sa-i felicitam. Sau e prea mult sa el cerem sa se prezinte?

  4. Am vazut, cu mare parere de rau, ca va exprimati foarte inversunat impotriva rugaciunii pentru vindecarea bolnavilor (acuzandu-l, evident tendentios, pe fr. Iosif Ton, ca nu ii vindeca toti bolnavi pentru care se roaga, lucru pe care, tot evident, nici un credincios cu darul vinedecarii nu il pretinde). Chiar daca d-voastra ca teolog nu prea credeti in vindecari, nu ar fi rau sa aflati ca medici si oameni de stiinta va cam intrec. Sper sa aveti curiozitatea sa vedeti despre ce este vorba:
    http://amfms.ro/laureat-al-premiului-nobel-pentru-medicina-despre-miraculoasa-putere-de-vindecare-a-rugaciunii/

  5. Așa cum le anticipam în postul de mai sus, atacurile la persoana mea au venit cu precizia unui ceas, dovedind încă o dată că există o asociere de oameni de nimic (sau de scandal) care reacționează ,,la comandă“. Firește, aceștia sunt de peste mări și țări, căci cei din loc, biserica, bisericile celelalte din Los, și Asociația au fost prezente pas cu pas pe vremea ,,inventatului cap de acuzare“ care a făcut până la urmă ,,fâs“ … Slavă Domnului că nu au … noutăți! Vor putea face însă … ,,mult zgomot pentru nimic“, vorba lui Shakespeare. Dumnezeu știe: unele cicatrici vor fi în ziua judecății dovezi că ,,ne-am luptat lupta cea bună“ și semne că am purtat crucea alături de El.

  6. Dragă Doru Radu
    Ne ridică doar împotriva iluziei din anumite cercuri creștine. Har Domnului însă că avem certitudinea venirii iminente a Celui care le va rezolva pe toate și le va face iar desăvârțite. Slavă veșnică Numelui Lui!

  7. Un interesesant experiment din Atlanta:
    Acum 3-4 a plecat la Domnul prietenul meu, OS. S-au rugat bisericile romaneti, familia a post si s-a rugat pt vindecarea lui. In ultimele-i zile, familia areust prin providenta miraculoasa sa-l aduca la capatuiul lui OS pe un misionar celebru prin care Dumnezeu a lucrat in Africa vindecari si chiar invieri din morti. In mod clar Dumnezeu avea de gind sa-l vindece pe OS. Familia si pastorii Titi si Cristi Cocean din Atlanta erau de fata. Cf. protocolului medical, bolnavul era conectat continuu la aparatele ce-i masurau functiile vitale. Ambi pastori au studii medicale si experienta pastorala indelungata; Titi Cocean are si practica medicala bogata. “Rugacuni de o asemenea putere eu n-am mai auzit” -spunea Cristi Cocean la inmormintarea lui OS. Aparatele indicau o crestere brusca a funciilor vitale. Entuziasmul era mare: se petrecea o minune inregistrata de aparate. A, doua zi, povesteste pastorul C.Cocean, functile vitale au coborit la nivelul anterior. In citeva zile, Domnul l-a chemat acasa pe OS. Experiena aceasta smerste ambele tabere. Sunt de-acord cu D. Branzei ca minunile sunt destul de rare. As adaoga ca ele se petrec mai des pe tarim misionar si pare normal ca cei care merg pe “linia intii” sa fie asistati spiitual in mod special de Domnul…. Cu vreun an inainte de moarte, Silvia Tarniceru martusisea public ca se simtea rau si a fost unsa cu untelemn de catre fr. Titi Cocean si alti pastori si s-a simtitmut mai bine, traind inca un an.
    De cind sunt eu in America doar, medicina s-a schimbat; se urmareste vindecarea holistica. Se accepta ca rugaciunile, meditate si yoga ajuta. Companiile de asigurare iti dau rate prefentiale daca te si rogi/meditezi. Capelanii sunt platiti de spitale. Cercetarile stiintifice arata ca rugaciunile ajuta la vindecare. Cesationsitii par sa fie mai necredinciosi decit secularistii. Dar lucrurile nu sunt atit de clare; secularisti sunt sincretisti. Orice ‘dumnezeu” ajuta arata cercetarile lor “stiintifice”; ba yoga ajuta chiar mai mult (sic!). Iar mai nou nu orice “dumnezeu” ajuta. Cercetatorii ne spun ca pt bolile psihice rugaciunile ajuta,… dar numai cele adresate unui Dumnezeu bun siiublitor care nu pedepseste raul (sic!)..
    Dl. Ton e prof dr; el citeaza studii stiintifice realizate de teologi. Dar ele sunt mai degraba apologetice, deci neconclusive. Sunt de-accord cu dl. Tzon ca Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al minunlor. Si dl. Branzei e de acrod cu asta. Dl. Tzon insa muta accentual in alta parte. Eram interest sa aflude la el o bordare exhautiva a problemei vndecarilor.

  8. Ca baptist sunt desigur de accord in general cu Daniel Branzei. Mi s-a parut interesant raspunsul lui iosif Tzon pe care nu-l putem comenta.
    Sunt Baptist tzonist si desigur dezamagit de schimbarile doctrinaire ale lui IT dar nu caut sa-l atac. Raspunsul sau dovedeste ceea ce stiam: Iosif Tzon e un excellent apologet si un om intelligent. Nu-l cunisc personal, dar l-am urmarit de foarte multi ani. Cred ca e un tip sanguin, pasional; cind se ataseaza de un grup/idee o face cu tot sufletul. Articolul sau mi se pare acceptabil baptistilor. Mi se pare scris pt acestia precum un mare specialist in marketing pt aceasta piata. Tocmai acest lucru il face incredibil. Toti oamenii lui Dumnezeu care fac vindecari accepta ca nu toti oamenii se vindeca, desi cred in Domnul, si ca nu e vina lor in cazul esecului- spune dl. Tzon. In plus, toti acestia sunt de-accord ca si vindecarile prin doctori sunt tot miracole ale lui Dumnezeu-continua dinsul. Fr. Tzon pare sa scrie despre niste idealuri, despre sfinti care nu prea au correspondent. Nici macar predicile sale din ultimul timp nu sunt atit de conciliatorii. Cel mai socant mi se pare cazul teologului care pretinde ca au fost citeva milioane de vindecatori in ultimii zeci de ani. Unde si in care spatiu? Nu sunt teolog dar ma pricep la statistica. Cum a calculat respectivul teolog? Ce esantion a foslosit si cum a exrapolat rezultatele? O fi lucrat in vid. Se poate sa fi fost multe milioane de vindecari miraculoase-habar n-am; nu se poate insa sa fie dovedite stiintific. Asta e o munca monumentala…. Sa raminem la cele smerite; Acolo Unde se vindeca un om nu trebuie dovezi stiintifice. Se aduna lumea, adica cei suferinzi…. E dureros de mult cancer si dureros de multe morti premature in mediile caristamtice/penticostale. Oameni credinciosi si care sunt unsi de apostolici continutionisti… si totusi….
    Am vazut sfinti ai inchisorilor rugindu-se pt copii de 5 ani; Domnul a decis sa nu ii vindece. A fost durere acolo. Cunosc cazul unui copil devenit ateu la 10 ani pt ca a fost convins ca Dumnezeu ii asculta rugaciunea si mama lui nu va muri. A murit; copilul a devenit brusc ateu. Dl. Tzon nusi asuma niciunul din esecurile noilor sai coreligionar. Apoi ce este o vindecare? Am investigat o vindecare de ochi [temporara de 3 zile]. Cunosc un caz verificat de vindecare de auz [temporara, 2 saptamini]. Pt cei din spatiul spiritual al d-lui Tzon acestea sunt vindecari valide… de vina errau respectivii ca s-au indoit precum Petru la umblarea pe ape. Dl. Tzon nu spune asta. El ne prezinta totul in roz. Lucruile prezentate de el sunt prea perfecte sa fie credibile. Cunsoc oameni care pretind ca au fost vindecati miraculous. Ii cred. Sunt oameni seriosi. Dar nu au nicio dovada. De ce as nega experienta cuiva? N-am vreo dovada. Dar nici ei nu ofera decit apelul la propria credibilitate. M-as fi asteptat de la dl. Tzon sa-si asume si biruintele ca si esecurile din noul sau spatiu confessional. Despre esecuri, domnia sa nu vorbeste.

  9. You are right. I apologize to your family for the unnecessary suffering my words have created. Brother Joseph told me he is into the process of teaching Mircea how to live without medicine. I took his words for their face value.

  10. I would like to make a comment to clarify an erroneous statement that you made in this article. My father, Dr. Mircea Florea, did not travel to Portland, Oregon to seek the healing of Dr. Joseph Ton. He was there to spend some of his last moments on earth with his family, which included his mother, sister, and numerous aunts, uncles, and cousins. My father, along with his immediate family, was unaware of claims that he was healed by the aforementioned individual. As a family, we find your comments pertaining to my father to be cruel, offensive, and lacking in all compassion and sensibility.

    Sincerely,
    Naomi Florea Buda

  11. Draga frate Ianos
    Eu îi zic unui astfel de om să laude pe Domnul cât îl țin puterile! I s-a făcut un mare har!
    Asta nu înseamnă că minunea făcută cu el dovedește că TOȚI oameni trebuiesc vindecați. Dumnezeu nu-i vindecă pe toți căzuții în cap …

  12. Dar daca Dumnezeu face o minune in viata cuiva si medici confirma caci medical este imposibil ca in asa scurt timp cineva sa se ridice in picioare dupa ce a fost transportat in spital cu fractuti multiple .,21 de zile a stat in coma ,si medici a spus ca daca se va trezi din coma in urma craniotomie va pierde memoria nu va mai aduce aminte poate nici de numele lui si,dupa sase luni se poate astepta la o inbunatatire a situatiei.Dar dupa ce sa trezit din coma la 21.de zile iese pe picoarele lui din spital .Adevarat ca multi credincios sau rugat pentru tamaduirea si vindecarea lui.Si cum am scris medici confirma caci este o minune ,iari uni frati chiari predicatori afirmau si ziceau a cine stie ce a fost cu el a cazut pe capi de la opt metri sa lovit un pic la capi si acum vedem ca tot merge si zice la uni si la alti usori increzatori ca Dumnezeu face si aztazi Minuni,ari fi bine sa mai zica si alceva sau sa taca .Un astfel de om ce ziceti ce ari trebui sa faca de cine sa asculte.

  13. FITI BINECUVANTAT IN VECI FR DANIEL !!!!

  14. Din mărturia fiicei și ginerelui fratelui Iosif Țon, dar și din experiență, înțeleg că în bisericile noastre nu se propovăduiește cu claritate aspectele sensibile doctrinare și diferențele fine dintre anumite poziții teologice. Este adevărat că oamenii nici nu mai sunt interesați dar asta nu ne scuză cu nimic pe noi cei care propovăduim. De aceea cred că s-a ajuns la acest exod spre carismatism (nu știu dacă e cazul lor) și la tot felul de afirmații doctrinare periculoase.

  15. S-o facă, Mihai. S-o facă, pentru că cei care știu să facă scandal au și început să mă amenințe. Înscenarea de data trecută va fi preluată probabil de alții. Nu voi da explicații. Cei ce au cercetat toată înscenarea știu. Nici Biserica, nici RBA, nici cei ce m-au judecat nu le-au dat dreptate celor ce m-au acuzat, care s-au făcut de râs singuri. Ceilalți vor face însă iar valuri și … calomniile prin la dorintorii de scandal. Când nu place mesajul, oameni trag în mesager. Metoda nu este nouă … În loc să se caute un răspuns bazat pe texte biblice, va urma împroșcarea cu noroi. Asta va confirma ceea ce am scris deja. Cine are urechi de auzit să audă.

  16. Domnul sa va binecuvanteze pe dumneavoastra si familia dumneavoastra Amin

  17. fr. Daniel daca nu scriai ultimul comentariu:M-aș bucura dacă rândurile de mai sus>> erati incomplect in ce ati pus in postare, si chiar va rog sa accentuati din nou ce ati scris in comentariu, si anume ca pocaiti adevarati baptisti sau penticostali sau… cred ca se fac minuni, cred ca se fac vindecari in urma rugaciunilor,… Cat despre fr. Ton. asta e o problema care se va continua nu numai din cauza lui ci din cauza celor care il cheama in bisericile pe care le pastoresc si il sustin sa duca teorii false($$$$) Personal trebuie sa spun, caci niciodata n-am fost adeptul teoriilor lui filozofice, chiar daca il cunosc de multi, multi ani prima expunere pe care am auzit de la el a fost cu bulbul de crin cazut in noroi. . A stiut prin vorbe sa se apropie de mintea si inima unora si aceasta ia dat avant, mai exista unul care prin titlul predicilor ce le sustine iti da de gandi (e dibaci in a aseza titlul predicilor pentru a te face curios) cand colo predica nu e mai buna ca a unui predicator de rand.
    Ori cum aprecieri pentru postare; mi-ati luat povoara de pe inima cand spuneti ca credeti in vindecari si minuni ca din postare nu iesea asta ci chiar inversul, si acuma daca totusi ati inceput cu un lucru, lucru bun e daca se sfarseste cu bine. O postare mai trebuie de d-voastra ori altul dintre cei care au dat like si stiu ca au darul asezari pe hirtie a cuvintelor cu un subiect sub titlul: Catre toti adepti lui…. lasati-l in pensie ca a muncit destul, sa aiba timp de reculegere a tot ce a facut bine ori rau.

  18. M-aș bucura dacă rândurile de mai sus nu vor fi luate drept o pledoarie împotriva minunilor. Eu însumi le-am trăit și le mai aștept. Ele sunt monente speciale de har, sclipiri ale veacului viitor care ni se dăruiesc ca o avanpremieră frumoasă (rar, dar vin). Dumnezeu nu ne-a promis că ne va vindeca de toate boalele noastre, dar noi ne rugăm pentru toate boalele noastre. Chiar acum mă rog zilnic pentru cineva foarte drag și bolnav. Îi las însă întotdeauna pe Dumnezeu să facă ce voiește El. Este Dumnezeu și eu mă supun hotărârilor Lui, care sunt bune, plăcute și desăvârșite și care lucrează toate împreună spre binele celor ce-L iubesc, al celor chemați după planul Lui. Din mijlocul atător suferințe, avem chiar mai multe motive să repetăm fără încetare: ,,Doamne, vină Împărăția Ta“ și adu-o cât mai curând.

  19. Sper din toata inima frate Daniel ca dumneavoastra nu veti face niciodata ceea ce a facut Iosif Ton, pentru ca si el a fost un reper pentru multi, si invatatura lui sanatoasa dinainte inca a ramas un indrumator pentru Biserica. Cat de important e ca fiecare crestin, cat de “micut”, sa aibe relatia sa personala cu Christos si sa cerceteze Scripturile ca si crestinii din Berea. Prea multe “Vedete” in ziua de astazi care ii duc pe atatia oameni spre iad 😦

  20. Frate Daniel,
    Sunt unul din miile acelea de slujitori anonimi care nu ne-am” reinventat” la fiecare etapa a traiectoriei noastre spirituale pentru nici unul din motivele pentru care au facut-o de citiva ani buni incoace toti acesti “guri” cameleonici! In numele lor, prin necesitatea bunului simt evangelic autentic imi exprim multumirea pentru interventia Dvs.curajoasa si de aceasta data prin “Logica ilogicului-…”. Cred ca taria trupului lui Hristos este tocmai capacitatea sa de a discerne spiritele si a izola raul prin etichetari clare, spre vindecare de influente nefaste. Aceasta capacitate,vad cu bucurie, si acum, ca transcede granitele artificiale denominationale si ne polarizeaza spre adevaratul har de care s-au alipit cei autentici, i.e. Hristos in noi, nadejdea slavei!
    Un penticostal, Valer Brancovan

  21. Felicitarile mele pentru verticalitatea adevarurilor expuse. Pentru mine sunteti un reper in viata de credinta si slujirea pastorala.

Trackbacks

  1. Oamenii mari ai lui Dumnezeu | romoflorin
  2. Luptele continuaționiste – cesaționiste | Trezire Spirituală
  3. Iosif Țon este în valea sufletelor întunecate de ,,iluminare superioară a gnosticilor“ | Timişoara Evanghelică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: