În pregătirea unei predici am dat peste acest pasaj care descrie, printre altele, un ,,oftat“ al Domnului Isus.
I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi, Şi -a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: ,,Efata“, adică: ,,Deschide-te!“ Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit“ – Marcu 7:32-35
Mă puteți ajuta să înțeleg ,,de ce?“ a trebuit să ofteze atunci și acolo Domnul? Care credeți că este semnificația?
Categories: Teologice
Substantive sau verbe? 
Sper să nu se supere nimeni … 
Când a fost și cât a durat Crăciunul? 
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Mai poate fi inca doua motive pe langa cel amintit. Domnul Isus simte exact durerea acestui bolnav si suspina. Sau poate fi un suspin de parere de rau, ptr ca omul n.a ascultat de Dumnezeu. Ptr ca o lume nascuta in pacat inseamna o lume a suferintei.
Am citit această întrebare azi dimineaţă şi pe parcursul zile mi-a venit în minte de mai multe ori. Probabil greşesc, dar nu mă pot opri să nu scriu la ce concluzie am ajuns, pe baza puţinelor mele cunoştinţe şi experienţe. Fiindcă nu am trăit în lumea evanghelică, modul meu de exprimare, lexicul, argumentaţia mea s-ar putea să nu fie biblice. Vă rog să fiţi îngăduitori!
Cred că suspinul/ oftatul lui Isus Cristos, vindecându-l pe “surdul bâlbâit”, este un semn că Isus era împovărat, îngândurat de faptul că oamenii aşteptau de la El în principal vindecări miraculoase, leacuri pentru bolnavi incurabili, învieri din morţi… Era trist că vedeau în El un vraci. Isus împlinea profeţiile, săvârşea aceste minuni divine, dar venirea Sa printre oameni nu avea drept ţel primordial însănătoşirea bolnavilor, învierea morţilor din perioada respectivă, din acea parte a lumii. Isus a venit să ne asigure mântuirea celor care Îl urmează, nu sănătatea pământenilor (şubrezită de păcatele primelor generaţii de oameni). Ar fi putut (şi ar putea) vindeca milioane de persoane cu deficienţe, ar putea învia morţi… La ce ne-ar folosi?
Sigur, la cel mai mic semn de boală sau durere a trupului meu, a membrilor familiei mele, rugăciunea mi se îndreaptă către Domnul. Totdeauna primim alinare, căci ne iubeşte. Dar de acum mă voi gândi mai bine : poate în timp ce mă rog pentru sănătatea copiilor mei, Domnul mă ascultă, dar oftează. Şi aşteaptă să ajung la nivelul la care mă voi ruga în primul rând pentru mântuire, apoi pentru curmarea suferinţei personale.
Deci eu înţeleg suspinul Său, în timp ce îţi înălţa privirea la Tatăl, astfel: “Asupra câtor surzi, orbi, ologi, muţi, morţi trebuie să îmi exercit harul divin, ca să Mă credeţi? Dacă nu peste mult voi muri şi voi învia, nici atunci nu Mă veţi urma?”
“Adevarul are mai muulte fete ” si unul din ele poate fi acesta: acest om surd reprezenta starea omului fara Dumnezeu gasit de Insusi Domnul Isus venit pe Pamant. Cum sa nu suspine Domnul cand ne vede in ce stare suntem , surzi si cu o vorbire asa de anevoie si de incurcata in a comunica cu Creatorul nostru ,venit El Insusi printre noi sa ne caute si sa ne salveze.