Dupa Conventia de la Hickory

M-am obisnuit sa scriu observatiile si concluziile mele dupa acest fel de evenimente cu urmari majore in viata comunitatii romanesti din America. Ce am de scris dupa Conventia de la Hickory:

1. A fost prima mea vizita in aceasta parte a Americii. Stiam cate ceva, dar nu suficient si nu neaparat corect despre Hickory si Charlotte. Am descoperit zona de mijloc a natiunii, patura de oameni care nu sunt nici citadinii snobi ai marilor orase si nici fermierii din zonele marilor intinderi agricole. Este zona oraselor cu 100.000 pana la 800.000 de locuitori, semi-rurale si semi-industiale. Hickory si Charlotte au zone de centru cu blocuri zgarie nori, dar si suburbii inecate in verdeata, strabatute de drumuri care serpuiesc prin vai si coline, asemenea unor paraie de trafic printr-o mare de verdeata luxurianta.

  

(De unde vine numele orasului Hickory?
Hickory (from Powhatan) is a type of tree, comprising the genus Carya (Ancient Greekκάρυον “nut“). The genus includes 17–19 species of deciduous trees with pinnately compound leaves and big nuts. Five or six species are native to ChinaIndochina, and India (State of Assam), 11 or 12 are from the United States, two to four are from Canada and four are found in Mexico. Hickory flowers are small, yellow-green catkins produced in spring. They are wind-pollinated and self-incompatible. The fruit is a globose or oval nut, 2–5 cm (0.79–1.97 in) long and 1.5–3 cm (0.59–1.18 in) diameter, enclosed in a four-valved husk, which splits open at maturity. The nut shell is thick and bony in most species, and thin in a few, notably C. illinoinensis; it is divided into two halves, which split apart when the seed germinates.)

Cred ca organizarea Conventiei la Hickory a validat ideea că RBA poate și trebuie să organizeze întâlniri vitoare la biserici mai mici numeric, dar care, cu ajutorul financiar al celorlalte biserici din RBA, pot răspândi Evanghelia în zona înconjurătoare.

2. Romanii de aici sunt linistiti si laboriosi totodata, scutiti de stresul marilor metropole, dar suficient de intreprinzatori ca sa-si gaseasca de lucru intr-un climat de maxima concurenta.

3. Acordat la venitul mediu, pretul caselor si al benzinei este de invidiat pentru noi, cei veniti din California. Spatiile largi ale proprietatilor l-au facut pe musafirul nostru din Londra, fratele pastor Harii, sa ofteze. Romanii din Anglia, ne-a marturisit el, inchiriaza cate o jumatate de camera comuna, iar pentru serviciile bisericii, englezii le inchiriaza spatii cu ora, in cladiri vechi si inghesuite. Vreti un exemplu? O casa-vila cu etaj si cu mult spatiu in jur costa aici in medie $360.000. In California de sud, o proprietate asemanatoare costa cam $1.000.000 – $2.000.000. In Hickory benzina costa $3,28 galonul, fata de $3,89 in California.

Bineinteles ca am aplicat si metoda mea preferata de evaluare a nivelului de trai. M-am dus la un Goodwill sa vad ce se vinde si ce se cumpara. Concluzia? Oferta era cam aceeasi cu cea pe care o avem noi in Los Angeles, cu aceleasi preturi.

Daca este asa, cum de stau asa de multi romani in marile si psihoticele metropole supraaglomerate? Nici eu nu stiu! Poate in parte pentru ca romanul tipic este foarte static. Acolo unde ajunge, acolo ramane, fara sa se gandeasca sa caute sa vada daca n-ar fi mai bine in alta parte. Poate in parte si pentru ca cei care au ajuns in oaze de liniste si curatenie ca cei din Hickory si Charlotte sunt vinovati prin tacere de lipsa de informatii la nivelul bisericilor din Asociatie. Poate ca vizita cu ocazia Conventiei de anul acesta sa-i fi pus in sfarsit pe unii pe ganduri …

4. La Conventie am avut conditii excelente de defasurare a lucrarilor si de sarbatorire a credintei noastre. Cei din loc s-au intrecut pe ei insisi. Mult mai putini la numar decat multimea vizitatorilor, cei de-ai locului ne-au slujit exemplar din toate punctele de vedere. Ganditi-va numai ca au ales sa ne dea toate mesele la biserica din Hickory! Totul a mers ca pe roate. Servitul a fost ca pe o banda rulanta, iar cutiile de stirofom au fost pline cu bunatati numai bune pentru sfidarea tuturor curelor de slabire din lume. Nelu Urs, pastor la Hickory si cei din Hickory n-au fost vazuti prea mult pe la amvon, dar au lucrat ca niste suveici de mare viteza in dosul scenei. 

5. Pe linia surprizelor de la ultimele conventii, media de varsta a participantilor a continuat sa fie in continua scadere. Cei mai in varsta, minoritatea de astazi, am ramas ca puncte de referinta. Cei tineri au pus harnici mainile pe plug. Pentru cei ce ne privesc, ansamblul acesta in care stafeta a trecut de la o generatie la alta fara crize si fara neintelegeri, este una din cele mai binevenite minuni ale lui Dumnezeu in Asociatia noastra.

Orchestra și corul tinerilor

Sa nu ma intelegeti gresit! Nu-i vorba despre o generatie imatura care ocupa acum majoritatea pozitiilor din structura RBA. La urma urmei, Eusebiu Rusu, presedintele RBA este cu un an mai in varsta decat Otniel Bunaciu, presedintele Uniunii bisericilor baptiste din Romania, care ne-a vizitat cu aceasta ocazie. A fost o mare incantare sa-i pot privi unul langa altul in timpul serviciilor divine ale Conventiei.

SSSSS

Alaturi de Otniel Bunaciu ne-a mai vizitat si Daniel Maris, rectorul Institutului teologic de la Bucuresti, care este, cred eu, si el mai tanar decat Eusebiu Rusu.

Tineretea noilor lideri RBA nu i-a impiedicat sa “mestece” metode de imbunatatire a structurii si activitatii RBA timp de multe ore in ziua de vineri si sa ni le aduca spre aprobare in cadrul lucrarilor din plinul Conventiei de Sambata. Faptul ca aceste recomandari au fost aprobate in unanimitate vorbeste si el despre priceperea si maturitatea celor din actualul Consiliu Executiv RBA.

Asta nu inseamna ca n-am dus dorul celor mai in varsta care n-au venit la aceasta Conventie. Le-am simtit lipsa unor frati la care m-am uitat “in sus” cand eram eu tanar in RBA, fratele Petru Popovici, fratele Valentin Popovici, fratele Pasui, fratele Toderic, fratele Iosif Serac, fratele Titi Cocian, fratele Iosif Bote, fratele Moise Filipescu, fratele Vladimir Pahomi, fratele Tiberiu Lupas si atatia si atatia altii … Impreuna cu fratele Nelu Cinteanu, m-am vazut exponentul acestor frati din generatia trecuta, sau, mai bine zis, reprezentantii unei generatii de mijloc dintre cei care au fost si cei care sunt astazi. Cred ca acest sentiment a fost impartasit si de conducerea RBA, care a randuit ca Nelu Cinteanu sa fie primul vorbitor din cadul serviciilor de sarbatoare ale Conventiei, iar eu … ultimul. Am fost ca doua “bookends” care sprijina si tin impreuna cartile de pe raftul bibliotecii.

6. Un semnal semnificativ pentru schimbarile din RBA a fost si cererea aproape unanima venita din partea parintilor ca, pe viitor, sa se dea mai multa prioritate cantarilor in limba engleza si sa ne ingrijim ca cel putin una din predicile programelor sa fie in limba engleza. ,,Fratilor, copiii acestia ai nostri va cinstesc suficient de mult ca sa vina de la mari departari, sa faca ore dupa ore de repetitii pentru cor si orchestra si apoi sa poata sa cante si in limba romana, pe care nu o mai prea inteleg. I-ati vazut insa ce usor si cu ce voiosie canta in limba engleza? Ei nu va inteleg nici majoritatea cuvintelor din predici. Si totusi, vin! Sunt copiii nostri si nu vrem sa-i pierdem. Faceti cumva ca la urmatoarea Conventie sa se simta si ei pretuiti si slujiti de dumneavoastra”. Ce sa mai zicem? Punct ochit, punct lovit! Cine are urechi de auzit sa ia aminte pentru Conventia de anul viitor. Eu spun doar atat: RBA n-a avut niciodata un numar asa de mare de tineri. Este o mare binecuvantare si o mare responsabilitate. Este o mare bucurie si va trebui sa facem tot ce putem ca sa nu se transforme in tristetea unei ocazii nefructificate la maxim. Atata vreme cat bisericile noastre au inceput de mult sa-i lase sa se manifeste in cantare si predici in limba engleza, alaturi de romana parintilor lor, cred ca realitatea din bisericile locale poate fi transferata fara socuri si in cadrul manifestarilor Conventiei noastre.

M-am bucurat foarte mult ca l-au lasat pe Lucian Ursan, noul presedinte al tineretului din RBYA, sa-si aiba primul lui discurs public chiar in limba engleza. Pe data viitoare este nevoie insa si de o predica.

7. O concluzie a acestui mic reportaj de la fata locului este si ca nu plecam niciodata la fel cum am venit la aceste Conventii. Unii pleaca mai amarati, altii pleaca mai veseli. Unii au fost socati ca nu i-a mai recunoscut nu stiu care prieten pentru ca s-a schimbat odata cu varsta. Altii pleaca bucurosi ca si-au vazut prietenii si rudele pe care nu i-au vazut de anul trecut. Pastorii pleaca si ei acasa unii mangaiati, altii incurajati si inca altii cu rezolvari la situatiile lor de criza. Unul din marele scop al Conventiilor este tocmai acesta: sa ne intalnim, sa ne revedem, sa ne sfatuim si sa ne incurajam. Intr-un cuvant, scopul Conventiilor este sa ne dea ocazia sa ne influentam unii pe altii. Aceasta influenta vine uneori din locuri din care nici nu te astepti. Exista oameni care ne influenteaza mult mai mult decat isi vor da ei seama vreodata. Lucrarea aceasta este dincolo de functii si pozitii in structurile RBA, oricat de necesare si binevenite ar fi ele.

Pe mine, de exemplu, cel mai mult m-a influentat in cresterea mea duhovniceasca fratele Pitt Popovici. Ani de zile am asteptat sa ma intalnesc iar cu dansul, sa stau de vorba cu dansul, sa-l privesc de aproape si de la distanta cum vorbeste si cum se poarta cu altii. Presedinte al RBA, fratele Pitt a fost, dupa stirea mea, o singura data, unul sau doi ani de zile. Dar nu i-a trebuit presidentia ca sa fie un factor major de influenta.

Aceasta este o lectie pentru mine si pentru toti ceilalti care vor sa fie folositori altora, o lectie majora, o pilda de viata. Sa nu jinduim dupa functii si pozitii, ci sa ne rugam sa ne dea Domnul harul de a fi o binecuvantare si un factor de influenta pozitiva pentru cineva, pentru cativa, pentru cei mai multi.

Pe coasta de vest, pastorii ne-am hotarat sa ocupam necesarele functii si pozitii in RBA “prin rotatie”. O facem asa de cativa ani buni de zile. Oricine poate conduce o biserica este suficient sa conduca si sa reprezinte bisericile de pe coasta de vest. Cand ne adunam periodic, n-avem grade ierarhice si nici pozitii de subordonare. Suntem frati si prieteni, iar influenta cea mai mare o are … acel pe care Domnul il foloseste sa aiba cea mai mare influenta atunci, indiferent ce pozitie ar ocupa sau n-ar ocupa in RBA in mandatul acela.

De curand, spiritul acesta s-a impamantenit si intre pastorii de pe coasta de est, prietenii si colegii nostri. Adunarile noastre periodice si-au lepadat astfel solzii incorsetarilor rigide ale pozitiilor si ale sedintelor. A crescut insa imbucurator de delicat si de puternic sentimentul partasiei si al prieteniei. Tanjim sa fim si sa ramanem “impreuna lucratori cu Dumnezeu”, slujitori care se intr-ajutoreaza si se incurajeaza reciproc pentru ca fac parte din aceeasi “echipa”. Doamne ajuta!



Categories: Articole de interes general

2 replies

  1. Invitati-ma la Sacramento! Si asa sunt dator …

  2. Asemeni celor prezenti , care l-au ascultat pe “ultimul” fara sa respire, si cei care s-au alaturat prin intermediul transmisiei dorim sa revedem prezentarea adanc de simpla a Apocalipsei . Frate Daniel , va rugam sa ne dati ocazia sa va mai auzim inca odata…sa ne cercetam daca avem aceleasi valori ca Desvaluitul Apocalipsei…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: